Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 10 mesaje ] 
cu familie sau singura? 
Autor Mesaj
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 09 Apr 2014, 21:21
Mesaje: 4
Mesaj cu familie sau singura?
Buna ziua

Sunt la o vârsta la care din fericire știu care e diferența intre prietenie, îndrăgosteala și iubire.
Nu e departe timpul la care opțiunea pentru o familie mai mare (nu doar doi oameni) s-ar putea transforma, din păcate, într-o lupta cu vârsta, cu sanatatea.

Spun ca știu ce este iubirea și nu regret, deși a trecut destulă vreme de când, cel în fata căruia mi-am deschis sufletul mi-a dat un răspuns negativ și s-a îndepărtat, în ciuda dovezilor mele. Nu cred ca contează motivele pe care le-a spus, sau cele pe care, poate, nu le-a spus. Il respect, nu a promis nimic și îmi doresc sa își găsească drumul de care sa fie mulțumit si mai mult, sa fie făcut fericit.

El crede ca as putea fi fericita cu altul...poate. Am mers mai departe în ideea ca viata îmi va arata o soluție.
Și totuși el e tot timpul în inima și sufletul meu. Am încercat sa cunosc alte persoane, dar cum pot fi sincera cu ei când ma gândesc zilnic la altcineva? Cum pot fi împăcata cu mine, când uitându-mă la alt bărbat simt ca îmi trădez sentimentele, și dacă las pe altul sa ma atingă sau sa ma sărute simt ca îl trădez pe el? (știu ca poate pare caraghios, deoarece el a spus nu relației dintre noi. Și atâta timp cat, ținând cont de ceea ce crede el-crescut creștin catolic-despre apropierea fizica într-un cuplu, nu am forțat nota)

Nici înainte, nici după el, nu am mai simțit dăruirea și disponibilitatea totala de a trece și peste rele și peste bune, noi împreuna. Lânga sufletul nimănui altcuiva, nu am mai visat ca vreau sa cresc un copil, nu am știut ca pot sa devin mai buna și sa îl ajut și pe el. Vorbind cu el am simțit ca pot creste spiritual, deși are propriile lui frământări. Știam ca are și parți bune și parți rele, ca toți de altfel, și ca totuși putem ajunge la înțelegerea și compromisurile necesare într-un cuplu. (și acum, doar ca și cunoștințe, continui sa ii descopăr anumite aspecte și totuși nu se pierde nimic. Nu as putea sa ma ascund, a trebuit sa învăț sa par neperturbata în aproprierea lui, pentru ca domeniul economic în care lucram în provincie, ne rezerva situații în care trebuie sa lucram temporar în aceeași echipa)

Nu știu ce sa mai fac, nu am găsit încă răspunsul!

Sa îmi calc pe suflet și pe ceea ce simt (asa cum zice sora mea) și sa încerc sa găsesc și sa stau împreună cu o persoana pentru care as simți doar un pic mai mult decât prietenie? Măcar asa, poate, as da cuiva, ceva ce își dorește, poate chiar un copil (cu riscul clar ca peste o vreme sa plece, pentru ca își va da seama ca ar putea avea mai mult, dacă inima mea nu ar fi împietrită)
Dar nu as putea sa fac cununie... (sunt creștină și eu, cu păcatele mele, dar dramul meu de spiritualitate nu m-ar lăsa...).

Sau sa accept ideea ca a rămâne singura este mai corect, și fata de alții și fata de sentimentele mele? (mai puțin, poate, fata de el, care, prin cercul comun ar ști ca am rămas la aceeași concluzie și nu mi-am găsit un alt drum)

Știu, pana la urma decizia va fi numai și numai a mea, dar ce ați face în locul meu? Sau ca preoți, cine este pe aici, ce ați sfătui?

Va multumesc


10 Apr 2014, 16:42
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 433
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Roxu scrie:

Sa îmi calc pe suflet și pe ceea ce simt (asa cum zice sora mea) și sa încerc sa găsesc și sa stau împreună cu o persoana pentru care as simți doar un pic mai mult decât prietenie?
(...)
Sau sa accept ideea ca a rămâne singura este mai corect, și fata de alții și fata de sentimentele mele? (mai puțin, poate, fata de el, care, prin cercul comun ar ști ca am rămas la aceeași concluzie și nu mi-am găsit un alt drum)


Nu gresiti daca veti incerca sa gasiti pe altcineva. Mai mult, ar fi, poate, preferabil izolarii intr-o suferinta care poate ajunge sa fie un mod de viata ori chiar mai mult, fiindca se poate ajunge la un fel de voluptate a suferintei.
Dar veti gresi daca va veti casatori cu cineva atata timp cat iubiti pe altcineva. Fiindca o casatorie se bazeaza (intre altele) pe iubire libera si reciproca.
Problema pe care ar fi bine sa v-o puneti este daca, intr-adevar, mai iubiti sau e vorba de altceva, de un fel de dragoste patologica ce tine mai mult de fixatie (am cunoscut un astfel de caz: o prietena care si-a ratat nu numai fericirea ei, ci si a altor 3 barbati cu care s-a casatorit ulterior, ea fiind fixata patologic pe primul). Deosebirea se face greu si NUMAI dv va puteti da raspunsul. Poate ca raspunsul v-ar fi mai usor sa il dati nespunand "nu" unei noi legaturi: semnul sigur ca o dragoste a incetat de a mai fi arzatoare e atunci cand inima se aprinde pentru altcineva. Aveti in vedere ca, pe masura ce trec anii, nu se va mai aprinde inima asa, dintr-o data, ca la adolescente si dati timp unui barbat care se simte atras de dv. Chiar daca nu simtiti decat o scanteie pentru acela, un barbat care iubeste stie sa faca din ea o flacara.

Inca un aspect: apropierea fizica e un lucru foarte bun. Atunci cand iubesti, vrei sa fii mereu aproape fizic de celalalt, daca se poate, tot timpul. Daca, insa, prin "apropiere fizica" intelegeti raport sexual in afara casatoriei, aceasta e o greseala pe care, daca cineva o face, va plati intotdeauna un pret. Un pret care nu merita. Deci, puneti limite si paziti-va castitatea. Dealtfel, acest lucru ii intarata pe barbati si face sa se aleaga apele: pe cei care chiar iubesc, sa ceara mana iubitelor lor. Iar pe cei care nu iubesc, sa se retraga. Asadar, necedand unor eventuale presiuni, in cel mai rau caz veti afla la timp ceva ce altfel veti afla mult mai tarziu si cu urmari mai dramatice.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


10 Apr 2014, 20:04
Profil
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 09 Apr 2014, 21:21
Mesaje: 4
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Tocmai pentru ca vreau sa nu ratez/distrug fericirea altora ma gandesc la a ramane singura.
Nu am spus "nu" altor persoane, dar in ciuda stradanilor evidente din partea lor, focul nu se mai aprinde. Imi spuneti sa "acord timp" unui barbat, dar ce faci cand vezi ca acesta sufera pentru ca are asteptari care nu se materializeaza. Pentru ca eu ii pot aprecia ca oameni, ii pot privi ca prieteni, dar doar atat (iar intre simpli prieteni nu exista exclusivitatea pe care probabil si-o doresc).
Presiuni sunt, dar sunt din partea celor din jur, care insista la a-mi face o familie indiferent cum, cei care privesc o iubire care nu dispare ca...patologica. Imi pare ironic, pentru ca toti dorim dragoste pana la moarte, si multi credem/speram intr-o lume in care bunatatea si iubirea ne inalta. Poate prietena dumneavoastra a cedat unor astfel de presiuni.


14 Apr 2014, 09:33
Profil
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 29 Aug 2013, 18:48
Mesaje: 8
Mesaj Re: cu familie sau singura?
A ramane singura pentru ca nu ti-l poti scoate din minte mi se pare asa, un "black thought" = gand negru. Vei intalni persoana potrivita pentru tine, Dumnezeu trebuie sa aiba un plan, ai incredere. Daca el crede ca ti-e mai bine cu altcineva, poate nu el "the one", altcineva ti-e destinat. Ai rabdare si cauta in continuare, nu astepta sa fii gasita. Nici disperata, sa gasesti pe cineva. Se va intampla cand te astepti mai putin, dar nu te inchide in tine, comunica, socializeaza, lasa totul sa vina de la sine. Si nu uita, dragostea cu sila nu se poate.


14 Apr 2014, 12:42
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2010, 19:44
Mesaje: 583
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Bine ai venit, Roxu!

Roxu scrie:
Buna ziua

Sunt la o vârsta la care din fericire știu care e diferența intre prietenie, îndrăgosteala și iubire...
...
Sa îmi calc pe suflet și pe ceea ce simt (asa cum zice sora mea) și sa încerc sa găsesc și sa stau împreună cu o persoana pentru care as simți doar un pic mai mult decât prietenie? Măcar asa, poate, as da cuiva, ceva ce își dorește, poate chiar un copil (cu riscul clar ca peste o vreme sa plece, pentru ca își va da seama ca ar putea avea mai mult, dacă inima mea nu ar fi împietrită)

Dar nu as putea sa fac cununie... (sunt creștină și eu, cu păcatele mele, dar dramul meu de spiritualitate nu m-ar lăsa...)...

Te înșeli dacă crezi că ai putea dărui fericire cuiva care își dorește un copil cu tine fără să-ți asumi toate obligațiile pe care și tu le consideri subînțelese prin cununia religioasă. De ce să intri într-o relație cu inima împietrită? Ce sanse poate avea?
Mai mult, prin eliminarea cununiei din ”legătura” voastră, tu însuți îți creezi în subconștient condiții de abandon a relației, dacă (cine știe?) vei dori acest lucru, fiindcă tu nu vrei să renunți la pasiunea ta; da, pasiunea ta.

Cred că e vorba de pasiune, nu de iubire(scuze dacă greșesc), și vei putea verifica asta prin compromisurile pe care ai fi în stare să le faci numai pentru a-l avea lângă tine: care ar fi acum disponibilitatea ta în relația cu el dacă el ar fi căsătorit cu altcineva?

Dacă el nu e căsătorit, dar ți-a spus că ai putea fi fericită cu altul, iar tu nu ești dispusă la compromisuri, îți vine foarte la îndemână să-l consideri căsătorit deja cu altcineva și să nu te mai... ”patologizezi” degeaba.
Gândindu-te mai mult la defectele lui vei putea mai ușor să ți-l scoți din atenție și în felul acesta te vei dumiri dacă e iubire ceea ce simți, sau pasiune.

De aici rezultă că vei putea rămâne singură, adică fidelă sentimentelor tale de iubire, sentimente care te vor întări până se va găsi cineva să rupă... vraja, dacă se va găsi.

Citat:
...cum zice sora mea) și sa încerc sa găsesc și sa stau împreună cu o persoana ...
...
Să stați ”împreună”?
Dacă ai avut cu sora ta asemenea discuții și pe deasupra le mai și postezi aici, îmi dai de bănuit că tu cauți un fel de încurajare, de aprobare.
Sper să nu le primești.



P.S. Poate că mesajul meu sună puțin ”strident” comparativ cu mărturisirea ta și-mi cer scuze, deși nu-mi pare rău fiindcă cred că(dpmdv) e mai corect așa. Adevărul e dur.

_________________
Lăudat fie Isus!


14 Apr 2014, 16:35
Profil
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 09 Apr 2014, 21:21
Mesaje: 4
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Nu am cautat incurajari sau aprobari de la dv., ci sfaturi si pareri! Multumesc tuturor celor care au raspuns!
Imi pare rau ca am fost inteleasa gresit! Nu consider drept sa stau impreuna cu cineva sau sa intemeiez o familie, doar pentru a face pe plac altora, care considera cuplul-scopul ultim al vietii. Am spus clar ca "sfaturile" de acest gen din partea celor din jurul meu le consider presiuni.

Stiu ca iubire cu de-a sila nu se poate si asa cum am scris "Il respect... și îmi doresc sa își găsească drumul " mai precis, sa gaseasca femeia care sa ii fie sotie. Deci il consider ca si casatorit, nu il tin langa mine si nici am facut compromisuri. Viata poate sau poate nu, ne va duce in alte orase sau in alte tari.

Nu apreciez ironiile! In schimb adevarul fiecaruia este ceea ce am apreciat mereu!
Oricum nu e mai dur (pentru mine) decat amestecul de bucurie si durere din sufletul meu.
Oricine crede ce vrea, insa numai fiecare stie cu adevarat, pentru sine, ceea ce simte.

Fie ca voi intalni pe altcineva sau nu, imi doresc sa fiu impacata.


23 Apr 2014, 10:35
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2010, 19:44
Mesaje: 583
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Roxu scrie:
...
Imi pare rau ca am fost inteleasa gresit! Nu consider drept sa stau impreuna cu cineva sau sa intemeiez o familie, doar pentru a face pe plac altora...

Fie ca voi intalni pe altcineva sau nu, imi doresc sa fiu impacata.
Dar dacă vă place dvs(nu altora) să stați împreună cu cineva, considerați că e drept și sunteți împăcată?


P.S. Suntem pe forumul-catolic.

_________________
Lăudat fie Isus!


24 Apr 2014, 05:17
Profil
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 09 Apr 2014, 21:21
Mesaje: 4
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Nu e drept. Si nici nu imi place!


24 Apr 2014, 08:12
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 05 Apr 2006, 01:12
Mesaje: 504
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Roxu cati ani ai de fapt?


12 Mai 2014, 13:28
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: cu familie sau singura?
Roxu scrie:
cel în fata căruia mi-am deschis sufletul mi-a dat un răspuns negativ și s-a îndepărtat, în ciuda dovezilor mele.

sa încerc sa găsesc și sa stau împreună cu o persoana pentru care as simți doar un pic mai mult decât prietenie?
Sau sa accept ideea ca a rămâne singura este mai corect, și fata de alții și fata de sentimentele mele?


Probabil ca raspunsul s-a ivit in timp ce scriai acest mesaj.
Felul in care te prezinti arata ca sufletul tau a depasit 30 de ani, dar nu 40.

Cel despre care ne vorbesti este fie sufletul pereche, fie un obiect al fixatiei tale sufletesti.
Daca el nu are sentimentul de a-ti fi sufletul pereche, inseamna doar ca ai o fixatie.

Dupa ce treci de 40 de ani (nu neaparat ani caledaristici!!!) o sa fie mult mai usor sa accepti ca vrei sa fii singura.
Sa stai cu cineva doar pentru a nu fi singura nu este corect nici fata de tine, nici fata de cealalta persoana, ci doar fata de 'gura lumii'!


06 Iun 2014, 13:15
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 10 mesaje ] 


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România