Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 106 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 11  Următorul
In convietuire nu este bun Nici abuzul, nici refuzul! 
Autor Mesaj
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 21 Apr 2007, 10:06
Mesaje: 45
Mesaj In convietuire nu este bun Nici abuzul, nici refuzul!
Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina”

Arsenie Boca[ preot ortodox]

Iată acum o descriere sumară a greşelilor de convieţuire şi legat de ele, urmările lor inevitabile, care te aşteaptă în faţă şi ţi se aşează în braţe. Iar dacă aşa stau lucrurile şi practica pe teren aşa confirmă, atunci măsura preventivă e cea mai bună, e singură raţiune posibilă şi la îndemâna tuturor.

În convieţuirea căsătoriţilor nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ. Cum aceasta? Aşa-i făcut omul de Dumnezeu: bărbat şi femeie într-un singur trup. Cu cunoştinţele contemporane de biologie, de endocrinologie şi de neurologie putem înţelege clar acest lucru.

Sistemul nostru nervos, ca să servească solicitările vieţii în bune condiţii, are nevoie de o bună şi corectă funcţionare a glandelor noastre endocrine. Glandele acestea sunt înşirate în număr de 7–8, pe toată verticala staturii noastre. Două glande sunt în cap, responsabile de comenzile şi cu modul de funcţionare al tuturor celorlalte. Acestea din cap sunt sensibile, adică lucrează în consonanţă cu concepţia ta de viaţă, în care te integrezi trup şi suflet. Pentru o clarificare pe scurt a rosturilor acestor două glande din cap, ca să funcţioneze într-un fel sau altul, e destul să dau un exemplu a două concepţii de viaţă diametral opuse: într-un fel vor lucra aceste glande de comandă asupra tuturor celorlalte glande din subordine când te integrezi în turma lui Epicur [n. ed.: Epicur spunea că fericirea se dobândeşte prin cultivarea plăcerii] şi altfel vor conduce iconomia endocrină când te integrezi în turma lui Hristos.

Sărim peste aceste glande de pe verticala omenească şi ne oprim puţin la cele sexuale. Aici-i aici! Aici au fost lăsaţi oamenii fără nici o cunoştinţă exactă. Ba li s-au spus multe minciuni şi fiecare a fost lăsat în voia lui, cu greşelile şi ereziile sale. S-o luăm fugitiv cu puţină biochimie endocrină. Sexele (bărbat şi femeie) se caută la maturizare unul pe celălalt, trecând peste orice bariere, ale oricui. Totuşi e bună (foarte bună chiar) şi puţină minte şi cât de cât cunoştinţa pozitivă a faptului acesta, a continuităţii vieţii [prin naştere de prunci].

Constituţional, natura bărbatului are o glandă în plus faţă de femeie: prostata. Această glandă spune foarte multe şi importante lucruri în iconomia vieţii şi în interpretarea corectă a foarte multe necazuri ivite în familie (pentru clarificare, trebuie spus şi numele produşilor de biosinteză ale glandelor: hormonii. Aceştia sunt substanţe de biosinteză, produse de glande şi vărsate în circuitul intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, ei având rol în activitatea şi activarea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a menţine organismul întreg şi în bune condiţii de viaţă internă şi externă). Iată din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, substanţe absolut necesare sistemului nervos, atât al bărbatului cât şi al femeii.



Dar nu le prepară decât bărbatul! Aici este explicaţia, fundamental biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat. Fără substanţele lui endocrine, ea se degenerează nervos, mintal, etc. Aici începe să se înţeleagă de ce au urmări nefaste şi abuzul şi refuzul.

Dacă aceste substanţe extrem de valoroase pentru iconomia vieţii în bune condiţii a sistemului nervos sunt risipite pe plăcerea de care nu te mai saturi – atunci încep să apară urmările. Abuzul păgubeşte pe bărbat de necesarul de substanţe glutamice a sistemului nervos (15 miliarde de neuroni) şi încep fenomenele de carenţă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcţiei mintale. S-au văzut atari cazuri de tâmpenie a minţii şi a pierderii totale a memoriei, fără să fie şi alte boli în organism. Respectivul era suprasolicitat, iar el s-a predat. Urmările sociale se înţeleg.

Refuzul păgubeşte pe femei. Unul din refuzurile obişnuite este acela „întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta este viciul „onaniei” cu femeie. Păgubesc amândoi – pagubă biologică ce se resimte în sănătatea amândurora.

Minţirea, trişarea, ferirea (sunt unul şi acelaşi viciu), duce în mod normal la o nervozitate şi la o nemulţumire faţă de altul, pe care natura în nevinovăţia ei caută să o remedieze. Şi cum o remediază? Căutând fiecare din părinţi alt partener, ca să nu falsifice convieţuirea. În fond e o rezolvare greşită, vinovată faţă de unitatea de dragoste a Tainei Cununiei. Deci, dacă o femeie greşeşte cu altcineva, de vină (de trişarea lor) e „ferirea” soţului, care o împinge la gestul căutării altuia care să fie corect cu natura. În majoritatea cazurilor de necredinţă a femeii e de vină soţul, că nu şi-a umplut casa de copii. Deci, cine fuge de copii, fuge de responsabilitate. Şi unde fuge? În iresponsabilitate. Când însă îţi iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii iţi va ajuta să ai şi ce le da mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsătoriei.

Deci, nici abuzul nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă şi cinstită.


02 Sep 2007, 13:15
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: In convietuire nu este bun Nici abuzul, nici refuzul!
Angevidy scrie:
Constituţional, natura bărbatului are o glandă în plus faţă de femeie...

din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, substanţe absolut necesare sistemului nervos, atât al bărbatului cât şi al femeii.
Dar nu le prepară decât bărbatul! Aici este explicaţia, fundamental biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat. Fără substanţele lui endocrine, ea se degenerează nervos, mintal, etc. Aici începe să se înţeleagă de ce au urmări nefaste şi abuzul şi refuzul.

Refuzul păgubeşte pe femei. Unul din refuzurile obişnuite este acela „întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta este viciul „onaniei” cu femeie. Păgubesc amândoi – pagubă biologică ce se resimte în sănătatea amândurora.

Minţirea, trişarea, ferirea (sunt unul şi acelaşi viciu), duce în mod normal la o nervozitate şi la o nemulţumire faţă de altul, pe care natura în nevinovăţia ei caută să o remedieze. Şi cum o remediază? Căutând fiecare din părinţi alt partener

interesante idei, insa la nivelul secolului trecut, totusi!
ceva actualizari?


03 Sep 2007, 09:45
Profil
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 21 Apr 2007, 10:06
Mesaje: 45
Mesaj 
DAr ce mult timp a trecut de la seculul trecut si pana la secolul prezent :?:


09 Sep 2007, 18:15
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: In convietuire nu este bun Nici abuzul, nici refuzul!
Angevidy scrie:
În convieţuirea căsătoriţilor nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ.

Aici au fost lăsaţi oamenii fără nici o cunoştinţă exactă. Ba li s-au spus multe minciuni şi fiecare a fost lăsat în voia lui, cu greşelile şi ereziile sale. S-o luăm fugitiv cu puţină biochimie endocrină. Sexele (bărbat şi femeie) se caută la maturizare unul pe celălalt, trecând peste orice bariere, ale oricui. Totuşi e bună (foarte bună chiar) şi puţină minte şi cât de cât cunoştinţa pozitivă a faptului acesta, a continuităţii vieţii [prin naştere de prunci].

Constituţional, natura bărbatului are o glandă în plus faţă de femeie: prostata. Această glandă spune foarte multe şi importante lucruri în iconomia vieţii şi în interpretarea corectă a foarte multe necazuri ivite în familie (pentru clarificare, trebuie spus şi numele produşilor de biosinteză ale glandelor: hormonii. Aceştia sunt substanţe de biosinteză, produse de glande şi vărsate în circuitul intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, ei având rol în activitatea şi activarea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a menţine organismul întreg şi în bune condiţii de viaţă internă şi externă). Iată din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, substanţe absolut necesare sistemului nervos, atât al bărbatului cât şi al femeii.



Dar nu le prepară decât bărbatul! Aici este explicaţia, fundamental biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat. Fără substanţele lui endocrine, ea se degenerează nervos, mintal, etc. Aici începe să se înţeleagă de ce au urmări nefaste şi abuzul şi refuzul.

Dacă aceste substanţe extrem de valoroase pentru iconomia vieţii în bune condiţii a sistemului nervos sunt risipite pe plăcerea de care nu te mai saturi – atunci încep să apară urmările. Abuzul păgubeşte pe bărbat de necesarul de substanţe glutamice a sistemului nervos (15 miliarde de neuroni) şi încep fenomenele de carenţă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcţiei mintale. S-au văzut atari cazuri de tâmpenie a minţii şi a pierderii totale a memoriei, fără să fie şi alte boli în organism. Respectivul era suprasolicitat, iar el s-a predat. Urmările sociale se înţeleg.

Refuzul păgubeşte pe femei. Unul din refuzurile obişnuite este acela „întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta este viciul „onaniei” cu femeie. Păgubesc amândoi – pagubă biologică ce se resimte în sănătatea amândurora.

Minţirea, trişarea, ferirea (sunt unul şi acelaşi viciu), duce în mod normal la o nervozitate şi la o nemulţumire faţă de altul, pe care natura în nevinovăţia ei caută să o remedieze.

Deci, nici abuzul nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă şi cinstită.


Domnii doctori, va rog, ca sa nu ramanem "fără nici o cunoştinţă exactă" ne spuneti si noua daca in prezent aceasta teorie este justificata stiintific, ma refer la sarurile acidului glutamic sintetizati numai de prostata si necesari sistemului nervos... fapt pentru care femeia depinde de barbat... ma intreb cele care raman singure sau care nu au deloc relatii sexuale risca sa "o ia razna"?

Acum, luand in calcul cele spuse in subiectul ereditatea tot un citat de la pr. Arsenie Boca si de asemenea interdicita de a avea relatii conjugale in timpul sarcinii si al alaptarii, stau si eu sa ma intreb ce inseamna abuz si ce inseaman refuz si care e acea buna chibzuiala. Adica 1-2-3 relatii conjugale intr-o luna, sau poate doua dar asta o data la 2 ani sau mai mult (cam asta este durata unei sarcini + o alaptarea normala) inseamna prea mult, prea putin sau aceea este convietuirea cinstita. Daca-i asa, cati s-ar mai casatori, daca-i asa de ce spune Sf.Ap. Pavel sa va despartiti prin buna intelegere ca sa sa va indeletniciti cu rugaciunea apoi iara sa fiti impreuna ca sa nu va ispiteasca pe voi... pai in 2 ani... cati barbati mai stau pe acasa si daca stau, cum oare te mai intelgi cu ei :lol: :lol: :lol: Stiu ca sunt unii care sunt suficient de tari sa se infraneze, altii care de atat au nevoie, pe care mai mult chiar i-ar suprasolicita... dar pentru marea majoritate e o povara mult prea grea... Stiu cazuri din toate 3 categoriile enumerate mai inainte, va las sa ghiciti in care se incadreaza majoritatea covarsitoare si in care cateva exceptii... De ce oare ne-o fi incurcat Dumnezeu asa... sau noi ne incurcam? :? Angevidy, tu ce crezi?
Apropos, de ce postezi asa, fara nici o explicatie... ori ne vezi ca pe niste catelusi carora li se evalueaza raspunsul la stimuli (cand vrei sa cumperi ca sa le vezi insusirile), ori ne dai lectii, dar nu din propria experienta de viata, ori nu stiu ce vrei, dar nu-i firesc sa postezi ceva asa, fara nici un comentartiu, fara sa spui ca asa trebuie, ca tu esti de acord, sau ca nu esti, sa ceri o parere, un sfat, un contraargument, ceva... Mie mi se pare nepoliticos pe un forum de discutii...

Revenind la subiect, cand vad clamate atatea interdictii legate de casatorie ma gandesc la o poezioara pentru copii:

"-Un' te duci tu Racusor?
-Ma duc Broasca sa ma-nsor!
-Ia-ma Racusor pe mine?
-Ce sa fac Broasca cu tine?...
Ca n-ai cap de legatoare,
Nici mijloc de cingatoare
Si nici talpa de papuc...
La ce bun sa mai ma-ncurc?!?"

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


11 Sep 2007, 12:13
Profil YIM
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 21 Apr 2007, 10:06
Mesaje: 45
Mesaj 
Chiar daca multi dintre noi nu vrem sa recunoastem ceea ce spune Arsenie Boca este adevarat.
Chiar Parintele Arsenie Boca asa a venit pe lume , nu a fost tulburat in pantecele maicii lui.
Pantru ca tatal lui care a plecat in S.U.A la l-a lasat curat in pantecele maicii lui.
Iar mama lui cat timp a fost insarcinata cu el a tot mers la biserica si s-a rugat.
Cu alte cuvinte asa se nasc viitorii sfiintii.
DAr sunt din ce in ce mai putini.


30 Sep 2007, 11:32
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
Angevidy scrie:
Chiar daca multi dintre noi nu vrem sa recunoastem ceea ce spune Arsenie Boca este adevarat.


Placerea de a mixa credinta cu superstitiile... Vai, vai si iar vai. Si de "sfant" si de cei ce cred respectivele teorii.

_________________
Imagine


30 Sep 2007, 12:57
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
Si uite asa dam vina pe altii pentru pacatele noastre, adica e mama de vina pentru ce fac eu... Sau daca sotul meu nu e de acord cu infranarea in timpul sarcinii si alptarii, numai el e vinovat pentru ca copiii nostri o sa ajunga niste desfranati perversi... Si uite asa se strecoara ura pentru cele mai apropiate fiinte, parinii, sotul sau copiii in cazul in care strang din dinti si mai infranez de dragul lor in timp ce sotul a luat-o razna pe la muieri prin sat sau isi ineaca zilnic amarul in bautura si vine acasa si ma cotonogeste si pe mine si pe ceilalti copii si pe orice vietate ii sta in cale...
Am mai scris eu si alta data pe forum despre asta... dar cu hormonii de stres ce facem ca si ei trec in sange si afecteaza mult mai rau, ducand pana la nastere prematura sau avort, la pierderea laptelui, copiii ale caror mame au fost suparate, stresate in timpul sarcinii sunt mai agitati, educatia fiind mai dificila.

Apoi stim si noi ca au fost destui sfinti ai caror parinti erau pagani, care cu siguranta nu auzisera de aceste reguli, cu sigurnata nu-i interesa desfranarea copilului... si totusi copiii au fost sfinti...

A nu se intelege ca zic ca nu e bine sa se infraneze parintii cat mai mult, dar sa o faca pentru Dumnezeu si in masura in care lucrurile in familie pot merge bine. Cei care ating acest nivel cerut de pr. Arsenie, ori sunt ei foarte duhovnicesti, ori sunt oarecum bolnavi... ori nu sunt impreuna, cazul parintilor pr. Arsenie, si eu una, nu doresc niciunei femei sa fie singura pe perioada sarcinii, ca am fost si eu gravida de 4 ori si stiu cata nevoie sufleteasca ai de sotul tau, plus cata nevoie de ajutor si de sustinere.

Apoi daca e sa faci dragoste de cateva ori si apoi sa urmeze doi ani de pauza, ca sa mai apuci sa fii impreuna cu sotia si iar doi ani de pauza, timp in care esti supus la toate ispitele semidezbracate ce defileaza pe strazi, la serviciu, pe oriunde... la ce bun sa te incurci. Mai bine la manastire, macar de ispita esti mai ferit.

Si din aceasta teorie lipseste ceva... interesul pentru ce simte, ce traieste femeia. La un asemenea interval nu cred ca apuca sa se dezvolte unele trairi... Pentru femei, cel mai adesea, nu e bine de prima data, ba-i chiar rau :( , nici din primele luni... e nevoie de timp (luni, chiar ani). La un asemenea interval nu ar mai apuca sa invete sa se bucure de apropierea extraordinara a intalnirii trupeasti... In absenta unei trairi spirituale extraordinare (ar trebui sa o avem, dar ... ), aceasta comuniune ar ramne doar un simplu fapt biologic pe care femeia trebuie sa-l suporte daca vrea sa aibe copii, iar daca nu vrea sa aibe copii, tot trebuie sa-l suporte ca vrea si barbatu' ei sa stie ca are nevasta, macar o data la 2 ani...

... In rest imi place pr. Arsenie. Nici cu sfaturile astea nu zic ca greseste, gresala este insa ca nu sunt date numai acelora care pot sa le poarte, deci in taina spovedaniei, pentru ca altfel aduc ori durere sau repulsie.

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


30 Sep 2007, 14:20
Profil YIM
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2007, 19:11
Mesaje: 2238
Mesaj În convieţuire...
Lăudat fie Iisus şi Maria!
cristina2012 scrie:
Apoi stim si noi ca au fost destui sfinti ai caror parinti erau pagani, care cu siguranta nu auzisera de aceste reguli, cu sigurnata nu-i interesa desfranarea copilului... si totusi copiii au fost sfinti...



Păgâni...?
Se poate dezvolta puţin?

Altfel topicul şi credinţa adevărată sunt prea diferite de traiul acestor zile.

_________________
Întruparea este singura şansă a sufletului de a-L preamări pe Dumnezeu!


11 Noi 2007, 06:27
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 16 Noi 2006, 13:54
Mesaje: 916
Locaţie: ORADEA
Mesaj Re: În convieţuire...
Nicu scrie:
Lăudat fie Iisus şi Maria!
cristina2012 scrie:
Apoi stim si noi ca au fost destui sfinti ai caror parinti erau pagani, care cu siguranta nu auzisera de aceste reguli, cu sigurnata nu-i interesa desfranarea copilului... si totusi copiii au fost sfinti...



Păgâni...?
Se poate dezvolta puţin?

Altfel topicul şi credinţa adevărată sunt prea diferite de traiul acestor zile.


Multi dintre sfintii primelor secole au avut parinti pagani, in sensul de necrestini.


11 Noi 2007, 22:07
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: În convieţuire...
Valeriu Domuta scrie:
Nicu scrie:
Lăudat fie Iisus şi Maria!
cristina2012 scrie:
Apoi stim si noi ca au fost destui sfinti ai caror parinti erau pagani, care cu siguranta nu auzisera de aceste reguli, cu sigurnata nu-i interesa desfranarea copilului... si totusi copiii au fost sfinti...



Păgâni...?
Se poate dezvolta puţin?

Altfel topicul şi credinţa adevărată sunt prea diferite de traiul acestor zile.


Multi dintre sfintii primelor secole au avut parinti pagani, in sensul de necrestini.

Multumesc, exact la asta ma refeream, la cei care trec la crestinism de la o alta religie.

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


12 Noi 2007, 01:13
Profil YIM
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 106 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 11  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România