Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 67 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 7  Următorul
Despre copiii nostri 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 25 Iun 2006, 12:30
Mesaje: 1206
Mesaj Despre copiii nostri
Vreti sa vorbim despre copiii nostri, despre educatia lor, despre probleme lor sau ale noastre ca parinti?

Mai exista o tentativa de topic si cateva atingeri colaterale ale subiectului, dar poate merita o abordare detaliata.


20 Noi 2006, 00:04
Profil
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 22 Noi 2006, 13:26
Mesaje: 16
Locaţie: Sabaoani - NT
Mesaj Copiii nostri
Sigur ca ar fi o discutie interesanta mai ales ca nici un copil nu seamana cu altul.
Si cred ca problematica ar trebui sa atinga si tema momentului cand suntem pregatiti pt. urmatorul copil.


22 Noi 2006, 19:41
Profil
Membru activ
Avatar utilizator

Membru din: 04 Mai 2006, 14:25
Mesaje: 139
Locaţie: PETROSANI
Mesaj 
Cand am ramas insarcinata cu copilul nostru sotul meu nu a fost foarte incantat ,spre dezamagirea mea, pentru ca spunea el ... "nu e momentul"-eu aveam 25 ani iar el 27 ani si eram castoriti de trei ani. ... Timpul a trecut, baiatul s-a nascut, este bucuria si lumina ochilor nostri (asa cum cred simt toti parintii din lume!) ...si ...desi au trecut destui ani si ne-am mai fi dorit un alt copil aceasta minune nu s-a mai intamplat! Asa ca nu stiu ce sa zic in privinta alegerii momentului de a avea sau nu copii!


24 Noi 2006, 13:44
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Copiii nostri
Robert scrie:
Sigur ca ar fi o discutie interesanta mai ales ca nici un copil nu seamana cu altul.
Si cred ca problematica ar trebui sa atinga si tema momentului cand suntem pregatiti pt. urmatorul copil.

Dar pentru primul cand suntem???. Chiar suntem? sau ne dorim si noi ca orice om la un anumit moment in viata lui sa avem si noi un copil. Asa ca, ne dorim... il facem. Pregatiti categoric nu suntem, pentru ca nustim ce inseamna sa crsti un copil. Si, cum-necum ne descurcam noi cu el. La fel e si cu al doilea. "Pregatirea", ma scuzati, e doar o scuza. Cine poate sa spuna ce e pregatit sa nu doarma sute de nopti in sir (eu am patit-o in felul asta), sa nu aibe niciodata un timp al lui, sa tina in brate un copil bolnav in ciuda unei burtici voluminoase si cate si mai cate ti se intampla cand ai mai multi copii, ca de altfel si cand ai unul singur. Dar Dumnezeu ne da putere sa nedescurcam cu toate, dar dupa cum e nadejdea noastra.
Cred ca pentru pentru urmatorul copil trebuie sa tinem seama de starea de sanatate a mamei. Mai e de luat in considerare o perioada de alaptare cat mai lunga cu putinta, asta fiind in interesul copilului. Mai tinem cont si de posibilitatea de educare (in acest moment educatie necesita un efort extrem de mare) si nu in ultimul rand de posibilitati materiale, dar aici sunt multe de zis. Ma gandesc ca tocmai cei care sunt plini de bani considera ca nu pot asigura tot ceea ce-i mai bun pentru copil asa ca se rezuma doar la unul (adica studii la Harvard:mrgreen: ). In rest, sa fim cinstiti cu noi insine, cred ca suntem "pregatiti" de Dumnezeu sa fim parinti.
In ce ma priveste, m-am rugat din tot sufletul sa imi lase Dumnezeu posibilitatea de a alapta copilul cel putin un an, si am avut-o de fiecare data :D . I-am alaptat mult pe fiecare, pe primul un an si 5 luni, pe al doilea un an si 9 luni, pe al treilea un an si 10 luni, pe al patrulea inca il alaptez (are un an si 3 saptamani). Cei drept, de fiecare data am intarcat copilul cand eram insarcinata in luna a treia cu urmatorul copil.
Pentru multi starea mea de sanatate parea nepotrivita pentru "inca" o sarcina, poate chiar asa era, dar uite ca Dumnezeu m-a ajutat si am nascut copii sanatosi, la termen, i-am alaptat mult si bine... si suntem fericiti impreuna.

La acest subict cred ca Ioan are sa ne spuna multe, in privinta experientei de parinte este decan pe aici.

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


24 Noi 2006, 16:19
Profil YIM
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 16 Mar 2006, 16:44
Mesaje: 3471
Locaţie: Montreal, Canada
Mesaj Re: Copiii nostri
M-am abtinut sa intervin, caci eu cand aud de "astept sa fiu pregatit pentru copil" imi vine sa... trag cu pusca :oops:

cristina2012 scrie:
Dar pentru primul cand suntem???. Chiar suntem?

Este deja dovedit ca cei care tot socotesc cand sunt 'pregatiti' pentru un copil, nu vor ajunge niciodata sa se bucure de minunea aceasta - ori nu fac nici unul, ori considera copilul/copii doar ca o realizare printre multe altele in viata lor. Dar un copil este mult mai mult decat asta, este intruparea unei minuni.

In rest, Cristina, prea putin mai am de spus dupa ale tale, mai ales ca totusi, vrem nu vrem, tot mama duce greul in primele luni, primii ani. Oricat ar face un tata nu poate echivala greutatea fizica a unei sarcini si nici sentimentele ce se dezvolta un sufletul unei mame.
Rolul tatalui consta mai mult in sustinerea mamei, si fizic si psihic, mai ales cand ea "nu mai poate" (ghilimelele necesare, pentru ca o mama totdeauna va putea pentru copiii ei, oricat de greu va fi).

cristina2012 scrie:
In rest, sa fim cinstiti cu noi insine, cred ca suntem "pregatiti" de Dumnezeu sa fim parinti.

Si chiar daca nu suntem, vom primi ce avem nevoie pentru a face fata.

PS. Nu te-am mai 'auzit' de mult, Cristina. Totul e bine?


24 Noi 2006, 16:41
Profil WWW
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 22 Noi 2006, 13:26
Mesaje: 16
Locaţie: Sabaoani - NT
Mesaj Re: Copiii nostri
Ioan scrie:
Rolul tatalui consta mai mult in sustinerea mamei, si fizic si psihic, mai ales cand ea "nu mai poate" (ghilimelele necesare, pentru ca o mama totdeauna va putea pentru copiii ei, oricat de greu va fi)


De acord. Si cred ca o mama "poate" cu mult mai mult si mai intens decat un tata.

[/quote]


25 Noi 2006, 05:59
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Copiii nostri
Ioan scrie:
PS. Nu te-am mai 'auzit' de mult, Cristina. Totul e bine?

Multumesc de intrebare, suntem relativ bine, numai ca... #-o uff, suntem in plin an scolar si ne luptam cu greu sa facem teme, sa invatam... nu are Nicusorul meu chef de scoala... Platesc cu varf si indesat prostia pe care am facut-o sa il dau la 6 ani (si jumatae) la scoala. Nu o s-o mai repet cu ceilalti. Asta-i una si imi consuma o gramada de timp in fiecare zi. Daca nu stau cu el, da' asa, in picioare langa el, nu sa-mi fac de lucru prin camera, nu-si scrie, sau daca scrie, atunci e plin de greseli si extrem de urat aspectul temei. A doua chestie care ma indeparteaza de computer e faptul ca 3 zile pe saptamana merg cu ei la diverse cercuri la Palatul Copiilor, iar sambata mergem la un club pentru copii. Practic, doar luni si marti sunt si eu pe acasa, si atunci nu prea mai stiu pe ce sa mai pun mana, in putinul timp pe care il gasesc printre teme. ABIA ASTEPT VACANTA!!!!! [-o< Atunci poate o sa am mai mult timp si o sa pot reveni si eu in discutiile de pe forum. Pana atunci... doar sporadic mai apuc sa citesc cate ceva sau sa scriu... asta e.
In plus am avut parte de ceva bataie de cap cu virozele de iarna si inca nu am scapat toti si peste toate astea am reusit sa iau ca fraiera un virus pe calculator si am avut de asteptat niste zile pana sa repare sotul meu prostia mea si sa il pot folosi din nou.

Pentru ca tot suntem la discutii despre copiii nostri... ai vostri, care sunt la scoala, cum se descurca?. Cum i-ati convins, daca a fost cazul, sa se puna pe invatat. Al meu e cu totul cu capul in nori, nu-i atent, nu-i pasa, nu stie ce metoda sa aplice ca sa intarzie cat mai mult momentul in care sa treaca la teme. Cand l-am lasat sa vad ce face daca nu stau pe capul lui, pur si simplu nu si le-a facut pana a adormit jucandu-se. I-a dat doaman un insuficient in catalog si tot nu-i pasa... e dezastruuuu!!! #-o :cry: :cry:

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


25 Noi 2006, 12:31
Profil YIM
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 16 Mar 2006, 16:44
Mesaje: 3471
Locaţie: Montreal, Canada
Mesaj Re: Copiii nostri
cristina2012 scrie:
Platesc cu varf si indesat prostia pe care am facut-o sa il dau la 6 ani (si jumatae) la scoala. Nu o s-o mai repet cu ceilalti.

Nu are legatura cu varsta, sau nu doar cu varsta. Depinde de copil. Toti ai mei au inceput inainte de 7 ani, unul chiar la 6 ani si 4 luni si deocamdata merge (poate chiar mai mult decat bine).

As indrazni sa-ti dau un sfat: Ai grija sa nu devina copiii prea dependenti de tine. Fiind asa mult timp cu ei, isi creaza un sistem in care fara tine nu fac nimic. Altfel nevoia ii invata si ii responsabilizeaza. Stiu ca e riscant, dar daca se obisnuiesc asa, e mai rau. Cum vei face cand vor fi 2-3 cu lectii? Poate ca o nota rea acum e mai putin importanta acum decat mai tarziu cand, si daca ai vrea nu vei mai putea sau nu vei mai sti sa le urmaresti lectiile. Curaj si succes!

cristina2012 scrie:
ABIA ASTEPT VACANTA!!!!! [-o<

Ca sa te incurajez, sa stii ca se poate si mai rau :mrgreen: : Daca ai avea si servici?

cristina2012 scrie:
Pentru ca tot suntem la discutii despre copiii nostri... ai vostri, care sunt la scoala, cum se descurca?. Cum i-ati convins, daca a fost cazul, sa se puna pe invatat. Al meu e cu totul cu capul in nori, nu-i atent, nu-i pasa, nu stie ce metoda sa aplice ca sa intarzie cat mai mult momentul in care sa treaca la teme. Cand l-am lasat sa vad ce face daca nu stau pe capul lui, pur si simplu nu si le-a facut pana a adormit jucandu-se. I-a dat doaman un insuficient in catalog si tot nu-i pasa... e dezastruuuu!!! #-o :cry: :cry:

La noi, cand cei mari au inceput scoala, venea soacra-mea (fosta invatatoare) si facea exact ce spui tu: statea deasupra capului lor urmarind fiecare liniuta. Si o lectie dura ceasuri. La al treilea nu am mai lasat-o. S-a suparat si nu a mai venit deloc. Rezultatele: e drept ca cel mare a fost cel mai bun la scoala, dar eu cred ca tine de firea lui, ca si al treilea care nu e la fel ca cei mai mari. Deci eu nu sunt convins ca aceasta metoda e cea mai buna. In schimb responsabilizarea lor este clar cea mai de folos, indiferent de rezultatele scolare.


25 Noi 2006, 14:30
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
Multumesc mult pentru raspuns. Asta-i baiul, ca nu gasesc o metoda sa-l responsabilizez. Pur si simplu, daca nu ma tin de el, nu scrie un cuvant fara sa se intoarca, sa se dea jos de pe scaun, de asta stau langa el. Cand am lasat totul pe seama lui a fost un dezastru. Acum de cand ma tin tare de el, mi-a zis si invatatoarea ca merge mai bine. El e foarte inventiv, dar neatent si lenes daca nu-l intereseaza respectivul subiect.
Mi-e teama ca o sa se piarda, adica o sa creada intr-un final, el despre el, ca nu e capabil de mai mult, ca n-o sa mai aibe pretentii de la el insusi. Si e pacat, toata lumea se mira de rezultatele lui, ca tuturor le lasa impresia ca e sclipitor.
Pe mine personal nu ma deranjeaza asa mult notele, dar ma sperie faptul ca nu se sinchiseste el de propriile rezultate...
Cred ca ai dreptate cu faptul ca eu fiind mereu cu ei, ei nu mai fac nimic fara mine. E de gandit la asta. Stii, eu cand m-am mutat cu mama in alt oras, eram in clasa a II-a, si mama era plecata la serviciu destul de mult si imi faceam lectiile singura, am devenit mult mai responsabila, imi scriam, invatam singura, doar mai intrebam cate ceva ce nu intelegeam.

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


26 Noi 2006, 23:43
Profil YIM
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 16 Mar 2006, 16:44
Mesaje: 3471
Locaţie: Montreal, Canada
Mesaj 
cristina2012 scrie:
Stii, eu cand m-am mutat cu mama in alt oras, eram in clasa a II-a, si mama era plecata la serviciu destul de mult si imi faceam lectiile singura, am devenit mult mai responsabila, imi scriam, invatam singura, doar mai intrebam cate ceva ce nu intelegeam.

Chiar asta am vrut sa-ti 'amintesc', dar nu eram sigur ca asa a fost situatia. Multe generatii au crescut cu 'cheia de gat'. Nu a fost neaparat bine, dar a rezultat acea responsabilitate si pozitiva si negativa. In cazul pozitiv a fost de mare folos mai tarziu.
Poate daca cel mare primeste niste responsabilitati cu cei mai mici... unele sarcini de care el este raspunzator... in asa fel incat sa constientizeze ca este mai mare si este 'altfel' decat ceilalti...


27 Noi 2006, 00:26
Profil WWW
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 67 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 7  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România