Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 9 mesaje ] 
Emancipare la cratita 
Autor Mesaj
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 19:47
Mesaje: 90
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaj Emancipare la cratita
Ce ziceti despre acest articol din Jurnalul National din 19 martie scris de Maria Toader: "Emancipare la cratita / Intr-o lume a barbatilor, femeile devin mai curajoase si mai puternice, mai pline de initiativa"

http://www.jurnalul.ro/articol_48653/em ... ativa.html


19 Mar 2006, 17:47
Profil YIM WWW
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 18 Mar 2006, 13:50
Mesaje: 40
Locaţie: Bacau
Mesaj 
Se poate o emancipare la cratiţă,dacă este privită ca îndeplinirea unui vocaţii.Pentru mine emanciparea înseamnă mai multă grijă,mai multă perfecţiune în talantul meu şi în slujirea aproapelui.Dacă hrana şi siguranţa unei familii este o povară,unde e iubirea?Lenea nu înseamnă emancipare nici din partea femeii,nici a bărbatului.Din ideea că "a fi liber" înseamnă a nu face nimic şi pentru nimeni,nu credeţi că ne pierdem gospodinele care ţin unitatea familiei şi pun bazele celor şapte ani de acasă? :wink:


22 Mar 2006, 23:05
Profil YIM
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj Vocaţia femeii
Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către femei
http://www.catholica.ro/documente/index3.asp?id=5

Citat:
Biserica vede în Maria expresia maximă a "geniului feminin" şi găseşte în ea un izvor neîncetat de inspiraţie. Maria s-a definit ca "slujitoare a Domnului" (Lc 1,38 ). Tocmai prin ascultarea faţă de cuvântul lui Dumnezeu, ea a primit vocaţia ei privilegiată, dar nicidecum uşoară, de soţie şi mamă a familiei din Nazaret. Punându-se în slujirea lui Dumnezeu, ea s-a pus şi în slujirea oamenilor: o slujire de iubire. Tocmai această slujire i-a permis să realizeze în viaţa sa experienţa unui misterios, dar autentic, "a domni". Nu din întâmplase este invocată ca "Regina cerului şi a pământului". Aşa o invocă întreaga comunitate a credincioşilor; "Regină" o invocă multe naţiuni şi popoare. "A domni" al său, înseamnă a sluji! "A sluji" al său, înseamnă "a domni"!

Aşa ar trebui să fie înţeleasă autoritatea atât în familie cât şi în societate şi în Biserică. "A domni" este revelaţia vocaţiei fundamentale a fiinţei umane, întrucât este creată după "chipul" aceluia care este Domnul cerului şi al pământului, chemată să fie în Cristos fiul său adoptiv. Omul este singura creatură de pe pământ "pe care Dumnezeu a voit-o pentru ea însăşi", cum ne învaţă Conciliul Vatican II, care adaugă semnificativ că omul "nu se poate găsi deplin pe sine decât prin dăruirea dezinteresată de sine" (Gaudium et spes, nr. 24).

În aceasta constă acel matern "a domni" al Mariei. Fiind, cu toată fiinţa sa, dar pentru Fiul, ea devine dar şi pentru fiii şi fiicele întregului neam omenesc, trezind o încredere foarte profundă în acela care i se adresează pentru a fi condus de-a lungul dificilelor căi ale vieţii spre destinul propriu, definitiv şi transcendent. La acest liman final, fiecare ajunge prin etapele vocaţiei proprii, un liman care orientează angajarea în timp atât a bărbatului cât şi a femeii.


De asemenea,
Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Scrisoare către episcopii Bisericii Catolice despre colaborarea bărbatului şi a femeii în Biserică şi în lume
http://www.catholica.ro/documente/index3.asp?id=454

Citat:
I. Problema

2. În aceşti ultimi ani s-au conturat noi tendinţe în abordarea problemei femeii. O primă tendinţă subliniază puternic condiţia de subordonare a femeii, cu scopul de a suscita o atitudine de contestare. Femeia, pentru a fi ea însăşi, se constituie ca antagonistă a bărbatului. La abuzurile de putere, ea răspunde printr-o strategie de căutare a puterii. Acest proces duce la o rivalitate între sexe, în care identitatea şi rolul unuia sunt asumate în dezavantajul celuilalt, cu consecinţa de a introduce în antropologie o confuzie dăunătoare, ale cărei aspecte secundare cele mai imediate şi nefaste se regăsesc în structura familiei.


Citat:
În acest sens, totuşi nu se poate uita faptul că împletirea celor două activităţi - familia şi serviciul - capătă, în cazul femeii, caracteristici diverse de cele ale bărbatului. De aceea se pune problema armonizării legislaţiei şi a organizării muncii cu exigenţele misiunii femeii în sânul familiei. Problema nu este doar de ordin juridic, economic şi organizatoric; înainte de toate este o problemă de mentalitate, de cultură şi de respect. Într-adevăr, este necesară o justă evaluare a muncii depuse de femeie în familie. Astfel, femeile care doresc aceasta în mod liber vor putea să dedice întreg timpul lor muncii casnice, fără a fi stigmatizate din punct de vedere social şi penalizate economic, în timp ce acelea care doresc să desfăşoare şi alte munci o vor putea face cu orare adecvate, fără a fi puse în faţa alternativei de a-şi mortifica viaţa de familie sau de a suferi o situaţie obişnuită de stres care nu favorizează nici echilibrul personal, nici armonia familială. Aşa cum a scris Ioan Paul al II-lea, "va fi spre cinstea societăţii să dea posibilitatea mamei - fără a împiedica libertatea, fără discriminare psihologică sau practică, fără penalizare în ce priveşte colegele ei - să se dedice îngrijirii şi educării fiilor conform nevoilor diferenţiate ale vârstei lor"[21].

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


23 Mar 2006, 10:14
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
iordache costin scrie:
nu credeţi că ne pierdem gospodinele care ţin unitatea familiei şi pun bazele celor şapte ani de acasă?
NU
unitatea familiei trebuie tinuta deopotriva de sotie ca si de sot! - sotia nu trebuie as acceptE escapadele sotului pe motiv de pastrarea a unitatii familiei...
poate ca se pierd "slavele" si colajul bucatareasa-spalatoreasa-menajera...

dar se castiga identitatea femeii ca persoana umana


23 Mar 2006, 10:30
Profil
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj Identitatea femeii
E adevărat că unitatea familiei trebuie să fie întreţinută atât de bărbat cât şi de femeie. Nu trebuie uitat însă faptul că cei doi au vocatii si carisme diferite. De exemplu, nimeni nu va putea să o înlocuiască pe mamă în primii ani de viaţă ai copilului, chiar dacă o poate ajuta în anumite privinţe. Pe de altă parte, o bună educaţie a copiilor presupune o prezenţă cvasi-continuă a cel puţin unuia din părinţi, şi e de înţeles că aceasta trebuie să fie mama. E vocaţia ei de mamă care o ţine acasă, legată "de cratiţe şi rufe," nu mentalitatea patriarhală. Bineînţeles că bărbatul profită deseori de aceasta, de unde şi revolta femeii şi rivalitatea ei. Totuşi, căutând să se identifice cu bărbatul femeia nu face decât să se distrugă pe sine.
Articolul menţionat vorbea despre faptul că femeile emancipate "au renunţat să-şi poarte crucea." Dar purtarea crucii nu e o resemnare prostească în faţa condiţiilor impuse de alţii, ci asumarea propriei vocaţii, cu toate greutăţile ei. Da, e bine să se renunţe la purtarea unei resemnări prosteşti, nedemne de o fiinţă umană, dar nu să se renunţe la purtarea propriei vocaţii. Mi-e teamă că puţini fac diferenţa.

Modelul desăvârşit al femeii este Sf. Fecioară Maria, după cum spunea şi papa Ioan Paul al II-lea. O emancipare care intră în disonanţă cu acest model este distructivă pentru femeie.

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


23 Mar 2006, 15:03
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Identitatea femeii
leonard scrie:
nimeni nu va putea să o înlocuiască pe mamă în primii ani de viaţă ai copilului, chiar dacă o poate ajuta în anumite privinţe.
de fapt, cam toata familia o "inlocuieste" pe mama... pentru ca foarte putine femei isi permit sa stea cu copii pana la 7 ani, o parte dintre mame pot sta pana spre trei ani cu copilul, dar multe trebuie sa se intoarca la patron cat mai repede...
acum, bunicii pensionari sunt cei care au timp sa stea cu copiii, in timp ce ambii parinti sunt la serviciu

leonard scrie:
o bună educaţie a copiilor presupune o prezenţă cvasi-continuă a cel puţin unuia din părinţi, şi e de înţeles că aceasta trebuie să fie mama.
este adevarat in ceea ce priveste prezenta..., dar "e de inteles..." este doar o prejutecata
parintii nostrii (pentru mine si sora mea) au lucrat toata viata in ture inverse pentru ca noi sa nu fim singure acasa...
si nu mi s-a parut niciodata ca simt lipsa memei cand trebuia sa ne impleteasca tata coditele, sau cand ne punea tata masa la pranz dupa ce veneam de la scoala...

leonard scrie:
E vocaţia ei de mamă care o ţine acasă, legată "de cratiţe şi rufe," nu mentalitatea patriarhală.
vocatia de mama este sa faca si treburile casei, dar cele maimulte mame au si serviciu, acum
vi se pare corect ca sotia sa aiba serviciu si sa sa se ingrijeasca si de toate treburile casei in timp ce sotul sa aiba doar serviciu?!?
vocatia de tata se reduce doar la "conceperea" copilului?!?

leonard scrie:
căutând să se identifice cu bărbatul femeia nu face decât să se distrugă pe sine.
asa este, dar la fel se distruge pe sine obligata sa se identifice cu pretentiile barbatului

leonard scrie:
Articolul menţionat vorbea despre faptul că femeile emancipate "au renunţat să-şi poarte crucea." Dar purtarea crucii nu e o resemnare prostească în faţa condiţiilor impuse de alţii, ci asumarea propriei vocaţii, cu toate greutăţile ei. Da, e bine să se renunţe la purtarea unei resemnări prosteşti, nedemne de o fiinţă umană, dar nu să se renunţe la purtarea propriei vocaţii. Mi-e teamă că puţini fac diferenţa.
da - insa eu raspunsesem mesajului lui Costin, care se pare ca a inteles cu totul altceva din textul Papei Ioan-Paul al II-lea

leonard scrie:
Modelul desăvârşit al femeii este Sf. Fecioară Maria, după cum spunea şi papa Ioan Paul al II-lea. O emancipare care intră în disonanţă cu acest model este distructivă pentru femeie.
eu vad in modelul desavarsit al Sfintei Fecioare Maria si prezenta ei alaturi de Fiu pe drumurile pe care acesta le-a facut, nu doar "gospodareala" (multi barbati inteleg prin vocatia femeii doar "gospodareala" si se impotrivesc emanciparii femeii doar pentru ca le este periclitat confortul!)

Ioan Paul al II-lea spune frumos ca
Citat:
va fi spre cinstea societăţii să dea posibilitatea mamei - fără a împiedica libertatea, fără discriminare psihologică sau practică, fără penalizare în ce priveşte colegele ei - să se dedice îngrijirii şi educării fiilor conform nevoilor diferenţiate ale vârstei lor
practic, insa, aceasta nu este posibil, cel putin intr-o economie de piata...
pentru a pune in practica aceasta idee ar trebui restructurata societatea...
mult mai simplu si mai repede se poate schimba mentalitatea sotului, decat mentalitatea societatii
de fapt, societatea nici nu se va schimba prin legiferari impuse artificial, ci tot doar prin adaptarea individului la noile circumstante - in cazul dat, barbatul este cel care trebuie sa se adaptaze la rolul activ de tata...
ce ziceti?

Congregatia ne spune ca
Citat:
femeile care doresc aceasta în mod liber vor putea să dedice întreg timpul lor muncii casnice, fără a fi stigmatizate din punct de vedere social şi penalizate economic, în timp ce acelea care doresc să desfăşoare şi alte munci o vor putea face cu orare adecvate, fără a fi puse în faţa alternativei de a-şi mortifica viaţa de familie sau de a suferi o situaţie obişnuită de stres care nu favorizează nici echilibrul personal, nici armonia familială
recomandand ca solutie programe speciale...
dar ce patron va tine seama de aceasta recomandare, cand vadem clar cum toti in jurul nostru au un serviciu care incepe pe la 9, dar se termina cand vrea patronul - de cele mai multe ori, si sotul si sotia ajungand acasa dupa ora 19

ar fi o solutie buna sa renunte sotia la serviciu si sa stea cu copiii acasa, dar sa fie oare condamnabil ca femeile isi doresc o mai multa libertate de exprimare, aceasta insemnand nu doar ca mame, ci si profesional?!?
este adevarat ca, pentru a avea timp mamica sa mearga la serviciu, trebuie sa mai faca si taticul cate ceva gospodareala...
in fond, daca multor barbati li se pare normal acum sa plateasca un mester care sa repare instalatia electrica sau intalatia sanitara... de ce sa nu li se para normal si femeilor sa plateasca o femei care sa faca de mancare, sa spele sau sa aiba grija de copii

copii cresc foarte bine si la cresa, gradinita, scoala... cu conditia sa gaseasca in familie un sprijin stabil si armonios atunci cand sunt in familie, chiar daca foarte putin timp - nu este necesara prezenta continua a parintilor cu copilul, cat calitatea acestei prezente, chiar daca redusa "cantitativ"
in societatea actuala, un copil inchis in casa impreuna cu mama este privat de contactul cu ceilalti copii de varsta lui si de accesul la informatii pe care nu le gaseste la televizor, nici la mama care nu are timp decat pentru el, deci nu are timp sa se informeze... copilul are nevoie de carti, de computer, de un personal pregatit sa daca o anumita educatie...


24 Mar 2006, 10:08
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
De la cratiţă s-a ajuns la o puzderie de teme, interesante şi importante. Cred că ar merita câteva individualizate şi făcute ca subiecte diferite în forumul Familişti.

_________________
Imagine


24 Mar 2006, 11:09
Profil YIM WWW
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 18 Mar 2006, 13:50
Mesaje: 40
Locaţie: Bacau
Mesaj 
Trebuie să fac o precizare.Responsabilitatea unei familii aparţine ambilor soţi,căci se construieşte pe iubirea şi respectul dintre ei.Eu mă refeream la rolul primordial al femeii de a crea atmosfera şi sentimentul de acasă.Care dintre voi a trăit ca la tata acasă sau a mâncat ca la tata acasă?[/i]


24 Mar 2006, 20:23
Profil YIM
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj Vocaţia femeii
MariaB scrie:
leonard scrie:
nimeni nu va putea să o înlocuiască pe mamă în primii ani de viaţă ai copilului, chiar dacă o poate ajuta în anumite privinţe.
de fapt, cam toata familia o "inlocuieste" pe mama... pentru ca foarte putine femei isi permit sa stea cu copii pana la 7 ani, o parte dintre mame pot sta pana spre trei ani cu copilul, dar multe trebuie sa se intoarca la patron cat mai repede...
acum, bunicii pensionari sunt cei care au timp sa stea cu copiii, in timp ce ambii parinti sunt la serviciu


Eu mă referisem la primii ani de viaţă ai copilului, când, dacă mama este înlocuită, copilul suferă foarte mult, traumele psihice cauzate astfel fiind greu vindecabile ulterior. Şi cum firesc ar fi ca familia să nu se limiteze doar la un copil, se înţelege că mama va rămâne acasă cu copiii pentru o perioadă foarte lungă. Da, cunosc cazuri in care păriţii şi-au lăsat copiii cu bunicii (a fost şi cazul meu şi al fraţilor mei, dintre care unul a murit la 2 luni jumate), dar nu ştiu ca asta să fi ajutat relaţiei părinţi-copii. Dimpotrivă, asta crează o anumită aversiune, ştiu cazuri de copii care nici nu vor să-şi mai vadă părinţii, ci preferă să stea la bunici. Nu mai discut aici problemele de autoritate care apar, căci bunicii interferează în educaţia copiilor şi intră în conflict cu părinţii. În majoritatea cazurilor pe care le cunosc părinţii au regretat faptul de a-şi fi lăsat copiii la bunici atunci când aceştia erau mici.

MariaB scrie:
leonard scrie:
o bună educaţie a copiilor presupune o prezenţă cvasi-continuă a cel puţin unuia din părinţi, şi e de înţeles că aceasta trebuie să fie mama.
este adevarat in ceea ce priveste prezenta..., dar "e de inteles..." este doar o prejutecata
parintii nostrii (pentru mine si sora mea) au lucrat toata viata in ture inverse pentru ca noi sa nu fim singure acasa...
si nu mi s-a parut niciodata ca simt lipsa memei cand trebuia sa ne impleteasca tata coditele, sau cand ne punea tata masa la pranz dupa ce veneam de la scoala...

Sunt de acord cu această obiecţie, e bine ca, pe cât posibil, prezenţa părinţilor să alterneze. Nici mie nu mi se pare firesc ca doar mama să fie prezentă iar tatăl să fie veşnicul absent. Pe de altă parte, când am spus "mi se pare firesc," m-am referit la faptul că oricum mama stă acasă pentru copiii cei mai mici, şi prin urmare se ocupă şi de cei mai mari. În această perspectivă mama ar fi casnică, nu ar avea şi servici şi grija casei şi a copiilor. Nu m-am gândit nici măcar o clipă la o mamă care să şi lucreze full time şi în acelaşi timp să aibă grijă de toate în casă.

MariaB scrie:
leonard scrie:
E vocaţia ei de mamă care o ţine acasă, legată "de cratiţe şi rufe," nu mentalitatea patriarhală.
vocatia de mama este sa faca si treburile casei, dar cele maimulte mame au si serviciu, acum
vi se pare corect ca sotia sa aiba serviciu si sa sa se ingrijeasca si de toate treburile casei in timp ce sotul sa aiba doar serviciu?!?
vocatia de tata se reduce doar la "conceperea" copilului?!?


Am explicat mai sus că nu m-am gândit la aşa ceva. Din punctul meu de vedere şi al tradiţiei familiei, tatăl este cel care munceşte în afara casei şi se îngrijeşte de starea financiară a familiei (dar nu numai, el fiind şi acela care face treburile mai grele în casă, care îşi educă copiii în acele lucruri în care mama nu se pricepe la fel de bine, etc.), iar mama este aceea care munceşte în casă şi la creşterea-educarea copiilor. Eu nu văd cum o mamă cu adevărat devotată familiei poate să muncească full time în afara familiei. O activitate "part time" ar fi uneori binevenită, dar mai mult eu cred că nu face bine. Când pur şi simplu nu se poate, atunci cei doi părinţi TREBUIE să împartă sarcinile de acasă ÎN MOD EGAL, pe cât cu putinţă.
Cred că familia creştină ar trebui să facă un pressing din ce în ce mai mare asupra societăţii civile, pentru a face posibil faptul ca mama să stea acasă cu copiii, iar tatăl să aibă resursele financiare necesare în aşa fel încât să nu ceară şi munca mamei în afara familiei. La limită mama ar putea lucra ceva part-time, preferabil de acasă (acum reţeaua Internet facilitează mult comunicarea, şi multe sarcini se pot îndeplini de acasă de pe calculator - evident asta nu ar fi singura opţiune, e doar o sugestie). Problema e că acum societatea civilă e aceea care face pressing asupra familiei, distrugand-o prin aceasta, iar familia nu a pornit o contra-ofensivă în acest sens. Femeile sunt hipnotizate cu perspectiva carierei şi a independenţei financiare de bărbat, bărbaţii de asemenea îşi au "momelile" lor cu care sunt prinşi în cârlig, şi uite-aşa familia e văzută nu ca o sursă de bucurie şi ca o investiţie spirituală, ci ca o povară fără sens, ca un rău necesar.

MariaB scrie:
leonard scrie:
căutând să se identifice cu bărbatul femeia nu face decât să se distrugă pe sine.
asa este, dar la fel se distruge pe sine obligata sa se identifice cu pretentiile barbatului


Perfect de acord.

MariaB scrie:
leonard scrie:
Articolul menţionat vorbea despre faptul că femeile emancipate "au renunţat să-şi poarte crucea." Dar purtarea crucii nu e o resemnare prostească în faţa condiţiilor impuse de alţii, ci asumarea propriei vocaţii, cu toate greutăţile ei. Da, e bine să se renunţe la purtarea unei resemnări prosteşti, nedemne de o fiinţă umană, dar nu să se renunţe la purtarea propriei vocaţii. Mi-e teamă că puţini fac diferenţa.
da - insa eu raspunsesem mesajului lui Costin, care se pare ca a inteles cu totul altceva din textul Papei Ioan-Paul al II-lea


Sper că nu :)

MariaB scrie:
leonard scrie:
Modelul desăvârşit al femeii este Sf. Fecioară Maria, după cum spunea şi papa Ioan Paul al II-lea. O emancipare care intră în disonanţă cu acest model este distructivă pentru femeie.
eu vad in modelul desavarsit al Sfintei Fecioare Maria si prezenta ei alaturi de Fiu pe drumurile pe care acesta le-a facut, nu doar "gospodareala" (multi barbati inteleg prin vocatia femeii doar "gospodareala" si se impotrivesc emanciparii femeii doar pentru ca le este periclitat confortul!)


Maria a fost prezentă alături de Fiul ei în primul rând cât a fost copil, l-a urmat atunci când acesta avea peste 30 de ani. Fiecare lucru la vremea lui.
Pe de altă parte, eu nu înţeleg prin vocaţia femeii doar "gospodăreala." Grija gospodăriei trebuie împărţită între bărbat şi femeie, cu menţiunea că şi aici ei au atribuţii diferite. Mai precis, dacă femeia spală rufele, bărbatul repară scaunul (exemplul e oarecum anacronic, acum aproape toţi au maşini de spălat :) ). Dar se înţelege ce vreau să spun.
Vocaţia primară a femeii este de a fi mamă şi soţie. Mamă - crescând şi educând copiii, soţie - slujindu-şi în iubire soţul şi sprijinindu-l în misiunea lui. Sunt cazuri în Sf. Scriptură când cei doi soţi lucrau împreună la evenghelizare (Aquila şi Priscila).
Şi bărbatul are vocaţia lui de tată şi soţ. Ca tată - are grijă ca familia lui să aibă cele necesare pentru viaţă, se implică în acele aspecte ale educaţiei care sunt proprii lui (sunt şi unele aspecte ale educaţiei care aparţin ambilor părinţi). Ca soţ - asigură cele necesare pentru ca soţia să-şi poată implini misiunea de-acasă, se îngrijeşte de binele material ŞI SPIRITUAL al soţiei. Femeia nu-şi poate trăi pe deplin vocaţia ei dacă bărbatul nu şi-o trăieşte pe a sa. Şi reciproca este valabilă. Când unul din cei doi nu-şi urmează propria vocaţie, celălalt este şi el tulburat, deseori trebuind să preia el/ea atribuţiile neglijate de celălalt. Cand se poate, dacă se mai poate...

MariaB scrie:
Ioan Paul al II-lea spune frumos ca
Citat:
va fi spre cinstea societăţii să dea posibilitatea mamei - fără a împiedica libertatea, fără discriminare psihologică sau practică, fără penalizare în ce priveşte colegele ei - să se dedice îngrijirii şi educării fiilor conform nevoilor diferenţiate ale vârstei lor
practic, insa, aceasta nu este posibil, cel putin intr-o economie de piata...
pentru a pune in practica aceasta idee ar trebui restructurata societatea...
mult mai simplu si mai repede se poate schimba mentalitatea sotului, decat mentalitatea societatii
de fapt, societatea nici nu se va schimba prin legiferari impuse artificial, ci tot doar prin adaptarea individului la noile circumstante - in cazul dat, barbatul este cel care trebuie sa se adaptaze la rolul activ de tata...
ce ziceti?


Aici nu sunt de acord. Dacă este să ne tot dăm după societate vom ajunge în curand la aberaţii pe care ruşine îmi este şi să le numesc. Nu, eu cred că familia creştină trebuie să facă presiuni asupra societăţii. Identitatea psihologico/spirituală a bărbatului şi a femeii nu se poate schimba, oricâte presiuni s-ar face. Asta nu ar duce decât la apariţia unor monştrii, cu repercursiui imediate asupra copiilor şi după aceea asupra societăţii întregi. Ce e simplu şi repede nu e neapărat şi bun. Ceea ce societatea de astăzi cere de la familie e inuman şi distrugător, dar oamenii nu spun nimic deoarece sunt păcăliţi cu satisfacţii lumeşti şi trecătoare. Dacă ar vedea lucrurile în adevărata lor lumină, cu consecinţele lor îndepărtate, s-ar îngrozi, s-ar opri şi ar lupta pentru binele adevărat al familiei.

MariaB scrie:
Congregatia ne spune ca
Citat:
femeile care doresc aceasta în mod liber vor putea să dedice întreg timpul lor muncii casnice, fără a fi stigmatizate din punct de vedere social şi penalizate economic, în timp ce acelea care doresc să desfăşoare şi alte munci o vor putea face cu orare adecvate, fără a fi puse în faţa alternativei de a-şi mortifica viaţa de familie sau de a suferi o situaţie obişnuită de stres care nu favorizează nici echilibrul personal, nici armonia familială
recomandand ca solutie programe speciale...
dar ce patron va tine seama de aceasta recomandare, cand vadem clar cum toti in jurul nostru au un serviciu care incepe pe la 9, dar se termina cand vrea patronul - de cele mai multe ori, si sotul si sotia ajungand acasa dupa ora 19

ar fi o solutie buna sa renunte sotia la serviciu si sa stea cu copiii acasa, dar sa fie oare condamnabil ca femeile isi doresc o mai multa libertate de exprimare, aceasta insemnand nu doar ca mame, ci si profesional?!?
este adevarat ca, pentru a avea timp mamica sa mearga la serviciu, trebuie sa mai faca si taticul cate ceva gospodareala...
in fond, daca multor barbati li se pare normal acum sa plateasca un mester care sa repare instalatia electrica sau intalatia sanitara... de ce sa nu li se para normal si femeilor sa plateasca o femei care sa faca de mancare, sa spele sau sa aiba grija de copii


De aceea spuneam că trebuie făcute presiuni asupra societăţii civile. Evident că nu e ceva care să se schimbe peste noapte, dar asta nu înseamnă că trebuie să se renunţe la a lupta.

Cât despre femeile care-şi doresc "o mai multa libertate de exprimare, aceasta insemnand nu doar ca mame, ci si profesional," ele trebuie să-şi amintească că prima lor vocaţie, dacă sunt căsătorite, e aceea de a fi soţii şi mame. Da, dacă simt că au o chemare specială de a face şi altceva pe lumea asta - şi majoritatea ar avea această chemare, cred eu - atunci ele pot împărţi sarcinile care pot fi împărţite cu soţul. Asta însă cu condiţia să nu-şi neglijeze sarcinile care nu pot fi împărţite cu nimeni. Femeia nu va putea niciodată să se implice în aceeaşi măsură ca şi soţul în cele exterioare familiei fără a-şi nega vocaţia de mamă, cu excepţia faptului când soţii nu au copii sau când copiii sunt suficient de mari încât să nu mai necesite o prezenţă aşa de intensă (preferabil când au ajuns deja la facultate)
Dacă sunt femei care vor mai mult, ele pot alege să trăiască în celibat şi astfel nu vor avea probleme cu vocaţia de mamă şi soţie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru bărbaţii foarte pasionaţi de ceva anume, aceia mai bine se însoară cu pasiunea lor şi evită să chinuie pe alţii.

Cât despre bărbaţii care plătesc pe alţii să repare ceva în casă, deseori aceştia o fac pentru că nu se pricep la reparaţii. Alta e povestea cu spălatul, gătitul mâncării, îngrijitul copiilor. De obicei o femeie ştie să le facă pe acestea... Pe de altă parte, nu văd nimic greşit în a plăti pe cineva să te ajute cu anumite lucruri în casă, trebuie doar să se discearnă ce e legitim şi ce nu e.
Îmi amintesc despre tata, care spunea: "Cât am două mâini nu las pe nimeni să repare ceva în casa asta." Încerca să repare chiar şi televizorul, deşi îl depăşea complexitatea electronică a aparatului. Dar nu chema meşterul decât atunci când era convins că nu mai poate face nimic...

MariaB scrie:
copii cresc foarte bine si la cresa, gradinita, scoala... cu conditia sa gaseasca in familie un sprijin stabil si armonios atunci cand sunt in familie, chiar daca foarte putin timp - nu este necesara prezenta continua a parintilor cu copilul, cat calitatea acestei prezente, chiar daca redusa "cantitativ"
in societatea actuala, un copil inchis in casa impreuna cu mama este privat de contactul cu ceilalti copii de varsta lui si de accesul la informatii pe care nu le gaseste la televizor, nici la mama care nu are timp decat pentru el, deci nu are timp sa se informeze... copilul are nevoie de carti, de computer, de un personal pregatit sa daca o anumita educatie...


Aici nu sunt de acord cu toate cele spuse. Instituţionalizarea copilului la o vârstă fragedă e distrugătoare (ma gândesc la creşe şi la grădiniţele cu program prelungit). Nu o spun eu, o spun majoritatea specialiştilor în psihologie, o spun şcolile de psihoterapie creştină. Dacă e nevoie pot face referiri concrete. Copilul are nevoie la această vârstă de contact intim, prelungit cu mama.
Bineînţeles, nu am nimic împotriva grădiniţelor, şcolilor, etc., şi copilul meu a frecventat grădiniţa şi acum frecventează şcoala, şi chiar mă bucur pentru asta. Din fericire, şcoala de aici este exemplară, mă întreb dacă aş putea găsi undeva una mai bună, din toate punctele de vedere. Nu ştiu însă ce aş face dacă nu aş avea pe-aproape o şcoală în care să am încredere.

Pe de altă parte, copilul care rămâne acasă cu mama nu este "închis." Bineînţeles că asta depinde şi de mamă. Am aici mai multe familii (între care cea a fostului preşedinte al Institutului la care studiez, Michael Waldstein, acum membru al Consiliului Pontifical pentru Familie) care au mulţi copii (M. Waldstein are 8 ) şi toţi aceşti copii nu au văzut şcoala până la vârsta facultăţii. În SUA mai ales este o mişcare din ce în ce mai amplă a părinţilor care aleg "home schooling" - educaţia copiilor acasă. De obicei mama este cea care o face, alteori părinţii dintr-o regiune se rânduiesc între ei pentru asta. Ei au ales aceasta pentru a feri copiii de influenţa nefastă a şcolilor de astăzi, iar societatea, la presiunea acestor părinţi, a acceptat metoda şi a găsit o cale de a o implementa. Şi în Austria e posibil acest lucru, dar nu este încă "la modă."
Copiii aceştia, pe care-i cunosc personal, au şi ei contacte externe familiei, dar nu arată deloc că ar fi suferit cu ceva datorită lipsei contactului cu şcoala. Sunt persoane foarte bine educate (moral şi ştiinţific), şi au o relaţie normală cu ceilalţi. Şi dacă aş mai spune că unii dintre ei nu s-au uitat niciodată în viaţa lor la televizor... pentru simplu fapt că nu au. Preferă să folosească alte căi de acces la informaţie, căi care sunt mult mai selective.
Nu spun că home schooling este o soluţie pentru toţi părinţii, ci doar am vrut să arăt că şcoala nu e o necesitate absolută.

____________________________________________________________
************************************************************
____________________________________________________________
Ca o concluzie la discuţia de până acum, eu cred că, în ciuda unor divergenţe de opinie, sunt în mare parte de acord cu tine şi cu ceea ce vrei tu să subliniezi. Nu am vrut atât să te contrazic cât să arăt partea cealaltă a monedei, de dragul unei perspective echilibrate.
Mă bucură faptul că eşti prezentă pe forum, eşti o mamă creştină devotată, care pe deasupra are şi studii în teologie. Asta va fi ajutător majorităţii covârşitoare a bărbaţilor din acest spaţiu virtual, poate că uneori va trebui să ne aminteşti de unele aspecte pe care noi, ca bărbaţi, fie le ignoram, fie nu le preţuim suficient.

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


27 Mar 2006, 20:05
Profil WWW
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 9 mesaje ] 


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România