Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 42 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4, 5  Următorul
Pregatirea pentru conceptie 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 04 Mar 2008, 00:15
Mesaje: 722
Locaţie: Alba Iulia
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Carol (care are si el 1 an si 2 sapt), Cristina (cristi_2003) si Cristi (subsemnatul) ii ureaza multa sanatate si multi ani fericiti.
La multi ani! :-({|=

_________________
Te Deum laudamus:
te Dominum confitemur.
Te aeternum Patrem
omnis terra veneratur


12 Ian 2010, 22:30
Profil YIM
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 12 Mar 2009, 21:53
Mesaje: 1559
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Inainte de pregatirea pentru conceptie trebuie sa fim siguri de pregatirea pentru cresterea si educarea copilului in conditii bune. Pregatirea pentru conceptie nu trebuie sa fie o treba laborioasa. Teoria spune ca intr-un an de sex neprotejat trebuie sa se intample (dupa aceea se pun alte probleme de natura medicala). Este CEL MAI BINE sa lasam probabilitatea (noi ii spunem providenta) sa-si spuna cuvantul nu sa calculam cand vrem noi pt. ca stie natura (creata de Domul) ce stie. Altfel riscam sa avem sarcini atunci cand nu este cel mai bine (atunci cand avem celulele cele mai bune). De aia ies o gramada de copii cu probleme pt. ca oamenii isi calculeaza cand vor sa-l aibe (calcul prost de tot). Daca se intampla sa nu ai chef sa faci sex in perioada fertila stie natura de ce (inseamna ca nu e momentul bun). Si se intampla des acest lucru pt. ca dupa perioada de pauza datorata necurateniei femeii urmeaza o perioada mai invesrunata (perioada moarta dpdv al fertilitatii) dupa care urmeaza odihna exact in perioada fertila si tot asa mai departe. De aceea este bine sa lasam natura in pace, FARA CALCULE. La noi (eu si sotia) s-a intamplat in a doua luna fara fereala.


12 Ian 2010, 22:32
Profil YIM
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 23 Iun 2009, 22:19
Mesaje: 5
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Cate griji imi faceam din cauza Rh-ului...Deja am un al doilea copil, un baietel de 1 an si jumatate si Doamne-Doamne a avut grija sa aiba Rh-ul meu negativ.Asa ca nu a fost nevoie de vaccin.Nu stiu ce va fi in viitor, sentimentul de teama, ingrijorare, ramane si, sincer, am nevoie de curaj ca sa ma mai gandesc la o alta sarcina.Daca am avea credinta cat un graunte de mustar...


06 Mar 2012, 23:57
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 433
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Dar, cu o bună supraveghere obstetricală, incompatibilitatea de Rh nu este, in general, o mare problema, nici chiar in cazul unui copil cu Rh pozitiv.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


07 Mar 2012, 18:03
Profil
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 19 Aug 2009, 08:26
Mesaje: 21
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Buna ziua,


N-am mai intrat demult pe forum (sper ca scriu la subiectul potrivit), dar am nevoie de niste sfaturi. De ex., exista rugaciuni speciale pe care femeia gravida le poate spune pe parcursul sarcinii, vreun sfant anume caruia sa i se adreseze? :D

Referitor la intrebare, teoretic cred ca e mai bine sa te pregatesti pentru conceptie, sa ai analizele la zi, sa fii cat de cat asigurat financiar si probabil multe altele. Nu a fost si cazul meu din simplul motiv ca eu credeam ca nu pot sa raman insarcinata decat cu tratamente (asta in urma unor controale facute in anul 2009). Anticonceptionale nu am luat decat pe perioade scurte si f. greu pt. ca trebuie sa-mi pun 3 ceasuri sa sune cand iau orice pastile si pt. ca m-am gandit ca nu sunt bolnava, de ce sa ma indop cu pastile? Tratamente ma hotarasem sa nu fac ca sa nu-mi chinui corpul. Asa ca mai degraba, ma gandeam la adoptie. De-a lungul anilor am devenit mai credincioasa si am inceput sa-mi pun si altfel de probleme referitor la cum uneori incercam sa ne substituim lui Dumnezeu in dorinta de planifica venirea pe lume a unui copil.


Ce s-a intamplat? In ultimele luni m-am rugat f. mult la Sf. Anton de Padova (si nu numai la el) dar nu pt. sarcina, ci pt. mine, cunoscuti, prietenul meu etc. Au fost situatii in care mi se parea ca totul merge din rau in mai rau. Am avut numeroase necazuri, certuri cu parintii, dificultati in a gasi un loc de munca, o internare intr-un spital ciudat, depresii, multe. Singurul lucru care mi se parea ca imi merge si mie bine, era aceasta relatie inceputa in vara. Totul insa s-a deteriorat vazand cu ochii, mai ales ca la sfarsitul verii am aflat ca el mai avea o prietena, studenta, plecata acasa la parintii ei. In sfarsit, ne-am despartit la initiativa mea. La scurt timp am aflat ca sunt insarcinata, mai mult, am sarcina gemelara! Eu am fost bucuroasa, m-am gandit ca Dumnezeu lucreaza in favoarea mea, pe cai nestiute intr-adevar. Tatal nu se pune problema sa ma ajute, mi-a zis sa ma gandesc de unde fac rost de bani si unde-i cresc. Relatiile cu el sunt intrerupte momentan.

Mai grav e ca nici parintii nu sunt prea dispusi sa ma ajute. Sau... probabil in conditii care vor fi un chin pt. mine. Am vorbit numai cu mama, iar reactia ei a fost de la „Fereasca Dumnezeu!” la „Ce ai de gand sa faci?” repetat. Si „sa nu crezi ca sunt vreo fericire copiii”. Ea este o mama f. posesiva, aspra, nerabdatoare in general, de mica m-a dracuit, m-a blestemat, mi-a vorbit urat, iar eu uneori simt ca nu mai am nervi pt ea. Sunt efectiv tentata sa-i inchid telefonul si sa nu mai aud nimic macar o perioada. In privinta lui tata, dupa cum il cunosc, cred ca situatia e mult mai rea. Cert e ca din familie nu am primit niciun singur cuvant bun.

Dvs ce parere aveti pana acum? Eu imi doresc f. mult sa rezist si sa nu cedez presiunilor de a avorta. Pt. ca astea vin aproape de peste tot, de la prieteni care-mi vor binele la parinti cum am spus.

Imi dau seama ca o sa-mi fie greu si pe parcursul sarcinii, si cu doi copii dintr-o data, si singura, dar sa renunt la ei nu pot concepe. La primul control doar la unul se vedea activitatea cardiaca, peste o saptamana mai fac o ecografie ca sa vad cum se prezinta al doilea. Mai urmeaza sa fac teste de Sindrom Down si un control pt. mine la inima. Mama, de ex., spera ca medicul cardiolog sa considere prea periculoasa nasterea si eu sa ma las pagubasa :( Aici va fi un moment important precum si la testele pt. malformatii, dar cu Dumnezeu inainte.

Trebuie sa mai spun ca am 35 de ani, un venit f. mic pe cartea de munca si o garsoniera conf. 2 in care locuiesc. Eu totusi refuz sa vad lucrurile atat de in negru. Nu cred ca e o misiune imposibila si fara speranta. Multumesc pt. orice raspunsuri.

_________________
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.


11 Noi 2012, 14:23
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 05 Apr 2006, 01:12
Mesaje: 504
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Draga mea,
situatia ta este un pic asemanatoare cu a mea cand am ramas gravida cu al 5-lea copil. Eram dupa o perioada foarte grea cu sotul, fusesem la un pas sa ne despartim, si chiar si eu (care iubesc foarte mult copiii) consideram ca ultimul lucru care ne lipsea era sa raman gravida. Sotul cand a auzit oscila intre doua tipuri de amabilitati: il avortezi sau te parasesc. Si chiar gasea o justificare "buna", zicea ca daca as avorta ar fi spre binele celorlalti copii de care din cauza celui de-l 5 lea nu ma voi mai putea ocupa. Mama mea imi spunea ca sunt o tiganca ca numai tiganii fac atatia copii.Unii prieteni imi spunea ca ar trebui sa aleg intre sot si copil ca sigur imi pierd sotul daca nasc copilul. Eu -care luasem foarte multe doctorii pentru ca avusesem o infectie foarte grava la o masea, chiar inainte sa aflu ca sunt gravida (nu stim ca orice iau in primele 2 saptamani nu se pune ca bebelusul nu e nidat inca), ma gandeam, aporape pe pragul depresiei: o sa nasc un copil bolnav, sotul ma va parasi, nu voi mai putea sa ma ocup cum trebuie de ceilalti, nici nu mai avem loc in casa (eram 7 persoane in 3 camere- toti copii dormeau intr-o camera), totul parea extrem de sumbru si viata parea ca se termina odata cu aparitia acestui nou copil....Dar pana la urma bebelusul s-a nascut, o fetita superba, care are acum 5 ani, toata lumea o iubeste si numai bucurii ne-a adus.
Deci nu-ti fa nici o grija:satana incearca sa te deprime pe toate caile insa cum zici si tu cu Dumnezeu inainte.
Trebuie sa te duci la niste doctori buni. Eu am fost la Dr.Anca Alexandru care lucreaza cu dr. Chitescu ca ecografist. Cel mai bine insa ia lagatura cu dna dr. Maria Dunca Moisin. Iti va da sfaturi bune si te va ajuta ca o adevatara prietena.


Ultima oară modificat de anam pe 13 Noi 2012, 09:30, modificat 1 dată în total.

12 Noi 2012, 08:10
Profil
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 19 Aug 2009, 08:26
Mesaje: 21
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Multumesc anam inclusiv pt. numerele de telefon. Eu am deja un medic ginecolog, l-am cunoscut pe el si familia lui acum multi ani, intamplator chiar pe net. Este un om bun care m-a ajutat pana acum. Si el si doctorita de familie tin f. mult sa pastrez sarcina. Mai am o prietena f. credincioasa, care ma ajuta sa imi mentin moralul.

In momentul in care se intampla lucrurile astea e foarte greu sa te gandesti cum au reusit altii si sa mentii o stare buna.

Parintii mei (sau cel putin mama) vin maine in Bucuresti sa ma duca la niste doctori, mi-au zis ca vin cu niste bani (imprumutati). Crede-ma ca ma trezesc plangand, imi vine sa plang pe strada, sunt data dracului in fiecare zi, ne "n" ori, sunt facuta dobitoaca, cretina si nici nu mai stiu. Este exclus ca eu sa-i fortez pe ei sa m-ajute cu copiii, urla din rasputeri la mine. S-au sacrificat si s-au chinuit suficient cu noi (mai am un frate). Am crezut ca problema lor este legata de faptul ca sunt 2 (gemeni), dar de fapt nu accepta nici unul. Ma ameninta in fel si chip. De cate ori incerc sa le prezint vreo solutie, nici nu pot sa deschid gura sa zic ceva macar. Ma gandeam la o bona, o femeie care sa stea cu mine pana ma acomodez. Tu spui ca stateati 7 in 3 camere. Ai mei stau 2 in 4 camere + garsoniera in care stau eu... refuz sa cred ca daca exita bunavointa, nu exita solutii. Daca le zic ca fac un pacat, ca imi distrug viata... n-am decat sa ma duc sa ma iau de mana cu ... aia... care se duc de pupa moaste. Am ajuns sa ma gandesc sa-i dau in adoptie, poate fi si asta o solutie. Asa simt eu, ca daca cedez acestor presiuni o sa fie mult, mult mai rau. Nu mai am cuvinte.

_________________
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.


12 Noi 2012, 20:44
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 05 Apr 2006, 01:12
Mesaje: 504
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Tu trebuie sa te gandesti un pic si pragmatic. Trebuie sa te gandesti la copilasii din burta ta ca la proprii tai copii. Nu ca la o eroare, un ghinion, ceva de care eventual vei putea scapa, etc. Tu trebuie sa te gandesti: nu ii omor nu pentru ca este pacat ci pentru ca sunt COPIII MEI. Adica de ce copiii altora sa aiba dreptul sa se dea in leagane, sa se balaceasca, sa rada, sa-si pupe mama iar copii TAI sa nu aiba acest drept doar pentru unii sau altii gasesc de cuviinta ca COPIII TAI MERITA MOARTEA. NU COPIII MEI NU MERITA MOARTEA SI VOR AVEA SI EI UN MIC LOC SUB SOARE, indiferent de ce zice mama sau vecina sau o "buna" prietena, etc.-asta trebuie sa fie abordarea ta.
Dupa cum povestesti ca ai acum probleme cu conceptia exista probabilitatea, tinand cont si de varsta pe care o ai, sa fie singura sarcina. De aceea Dumnezeu in marea lui bunatatea ti-a dat doi, ca sa nu fie fiecare dintre ei singur (eu sunt copil unic si toata viata mi-am dorit sa fi putut spune: sora mea, fratele meu....).
Deci de acum inainte, savureaza fiecare zi a sarcinii. Scoala-te dimineate, puneti mana pe burtica si spune-ti in sinea ta: Sunt MAMA! Stati linistiti copiii mei, mami va iubeste si nimeni nu va va face nici un rau!
Sunt atatea femei care ar da orice sa poata fi mame.
Iar privitor la mama ta, spune-i sa nu mai imprumute bani ca te descurci. Si evita cat poti sa te intalnesti cu ea. Spune-i ca vei lua cea mai buna hatarare sa stea linistita acasa ca tu ai nevoie de liniste ca sa te gandesti... (O sa vezi ca dupa ce nasti n-o sa mai scapi de mamaie -care acum vrea sa-i omori - gemenii o sa fie lumina ochilor ei).
Si nu te du cu mama ta la orice doctor, pentru ca o manevra gresita poate sa provoace un avort spontan. Du-te la doctorul tau si refuza alti doctori gasiti de mama ta.
Doamne ajuta!
Nu uita: nu lasa pe nimeni sa le faca nici un rau copiilor tai. Sa-si vada fiecare de copiii lui :).


13 Noi 2012, 09:52
Profil
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 19 Aug 2009, 08:26
Mesaje: 21
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Am intrat sa va spun ca sunt bine, azi au plecat parintii mei asa cum au venit. Eu nu am avut timp sa scriu mai devreme si banuiesc ca mai citeste lume pe aici. Am fost cu ei la cardiolog si la dr. psihiatru, am mers de buna voie pt. ca ma gandeam eu singura ca sunt nebuna. Printre altele, mama vorbise si la o maternitate pt. mine. S-ar putea sa mai incerce in urmatoarele zile cat mai e timp. Dar macar sunt departe, la telefon e mai greu cu munca de convingere. Inca mi se pare totul fff ciudat si ma simt epuizata intr-un fel. Din pacate, lucrurile astea cred ca sunt greu de uitat :( Fratele meu mi-a zis sa gandesc pe termen mai lung si mai concret. Mai am o prietena care m-a sunat non-stop, mai ales in ziua cu psihiatra, si am mai vb cu dna Dunca la tel. Acum am mult de lucru si trebuie sa pot sa ma concentrez si la asta. Ce sa mai spun... toate cele bune tuturor :)

_________________
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.


15 Noi 2012, 23:10
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Pregatirea pentru conceptie
Cateodata, tot ce putem face este sa ne rugam si sa ne ducem viata inanite (a ta, a copiilor...). Rugaciunea este de fapt un dialog cu Dumnezeu in care sa nu ii cerem decat sa ne ajute sa ii vorbim...

Adde scrie:
Asa simt eu, ca daca cedez acestor presiuni o sa fie mult, mult mai rau.
asa mi se pare si mie
treci printr-o incercare pe care Dumnezeu ti-a dat-o stiind ca o poti trece si stiind si cum sa te ajute sa treci
trebuie doar sa nu refuzi ajutorul lui...

Adde scrie:
ma trezesc plangand, imi vine sa plang pe strada,
asta sa nu te sperie
e normal - modificarile hormonale...
si daca erai intr-o situatie perfecta, tot aveai senzatia ca trebuie sa plangi
cand simti ca vrei sa plangi, nu te abtine!
lumea din jur nu conteaza in acest caz
e bine, insa sa iti gasesti si momente in care sa razi (cauta filme, teatre...)
ca sa compensezi

Adde scrie:
Am ajuns sa ma gandesc sa-i dau in adoptie, poate fi si asta o solutie.
aceasta este o idee buna, ca idee:
e bine sa iti spui ca daca nu vei reusi sa te descurci, ii dai in adoptie
ma gandesc ca asta va fi o idee buna de inoculat parintilor, ca sa scapi de presiunile lor
spune-le ca nu le poti lua viata copiilor tai, si ca ii vei da in adoptie
poti sa iti spui si tie asta din cand in cand, ca sa te linistesti in privinta viitorului nesigur

fii sigura ca
"Va avea Dumnezeu grija!"


16 Noi 2012, 14:17
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 42 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4, 5  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România