Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 11 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul
Câţi copii sā ai: cine şi cum stabileşte? 
Autor Mesaj
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj Câţi copii să ai: cine şi cum stabileşte?
Din câte înţeleg eu învăţătura Bisericii Catolice, cade pe umerii părinţilor să stabilească numărul de copii pe care îi vor în familie. Într-un alt topic s-a alunecat spre o astfel de discuţie, constatându-se că mulţi au mai puţini copii decât le-ar permite situaţia financiară (dacă îmi amintesc bine era o exprimare de genul că cei care pot financiar, nu au copii, cei care nu pot financiar, au copii).

Deci, probabil e o problemă cu care mulţi se confruntă sau s-au confruntat: poţi spune "de acum nu mai vreau copii"? în ce condiţii? după câţi? ce părere aveţi despre perioadele de distanţare între copii (un preot îmi spunea "minim şapte ani între copii, să îi poţi iubi bine"? câţi copii e bine să ai (soţia mea a insistat mult să avem o "comunitate" de copii: 1 nu e bine că e egoist; 2 nu e bine că se ceartă, nu ştiu să împartă; de la 3 apare comunitatea şi pot învăţa multe valori între ei)?

Ei, am pus multe idei de început. Care sunt opiniile voastre?

_________________
Imagine


31 Mai 2006, 19:52
Profil YIM WWW
Preot
Avatar utilizator

Membru din: 04 Mai 2006, 06:25
Mesaje: 67
Locaţie: Baia Mare
Mesaj Re: Câţi copii să ai: cine şi cum stabileşte?
radukn scrie:
Într-un alt topic s-a alunecat spre o astfel de discuţie, constatându-se că mulţi au mai puţini copii decât le-ar permite situaţia financiară (dacă îmi amintesc bine era o exprimare de genul că cei care pot financiar, nu au copii, cei care nu pot financiar, au copii).


Era vorba de fertilitate, de putinţa efectivă de a procrea. Precizez: cei ce pot (avea copii) nu vor, iar cei ce vor, nu pot (avea copii).

_________________
"Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el si vom locui impreuna cu el" (Ioan 14, 23)


31 Mai 2006, 21:10
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
Ok. Am reţinut greşit. Atunci afirm eu, în plus: există multe cupluri care financiar îşi pot permite şi nu au copii, şi invers. Acestea fiind lămurite, aştept opiniile voastre.

_________________
Imagine


31 Mai 2006, 22:01
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
radukn scrie:
există multe cupluri care financiar îşi pot permite şi nu au copii, şi invers
de fapt, este vorba de ideea de confort financiar - diferita de la o persoana la alta, de la o familie la alta...

eu am vrut dintotdeauna sa am copii
eram in clasa a opta cand o colega a ramas insarcinata si a nascut - mi-am spus ca as fi vrut si eu...
apoi am facut liceul si am intrat la facultate
am invidiat o colega care a nascut imediat dupa ce a terminat liceul
mi-am spus ca as fi vrut si eu un copil, dar inca nu-i gasisem tata
dupa facultate l-am intalnit...
ne doream copii, oricati
dar am aflat ca mostenesc de la bunica un uter care mi-ar fi permis o sarcina doar pana spre varsta de 20 de ani
pe de alta parte, sotul este un pic mai mic decat mine, asa incat cand eu aveam mai putin de 20 de ani, el un ar fi putut sa fie tata

eu cred ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate asa cum trebuie sa fie
iar ca sa fim in armonie cu Dumnezeu, trebuiedoar sa nu il refuzam

inca mai asteptam copii - mai sunt sanse (minime) pe la 40 de ani, daca nu apar complicatii...
oricati copii, orice conditii financiare am avea

o familia prietena, cu un buget pe jumatate cat al nostru (adica au fiecare cam minimul pe economie), este compusa din paritni si doi copii frumosi ...
in schimb, nasi nostrii, care au un venit de 10 ori mai mare decat al nostru, nu au copii, chiar daca isi doresc (au aflat ca nu au copii din cauza de stress - muncesc foarte mult pentru baniii aceeia)


01 Iun 2006, 10:25
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
MariaB scrie:
nasi nostrii nu au copii, chiar daca isi doresc (au aflat ca nu au copii din cauza de stress - muncesc foarte mult pentru baniii aceeia)


:shock: Incredibil de trist. Probabil stresul va deveni metoda contraceptivă a viitorului? :-k

_________________
Imagine


01 Iun 2006, 10:32
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
radukn scrie:
Probabil stresul va deveni metoda contraceptivă a viitorului? :-k
se prea poate

mai am o prietena care nu a avut copii pana la 35 de ani, muncind mult, la patron...
cand si-a dat demisia (pentru ca nu mai suporta situatia) a si ramas insarcinata (isi doreau de mult timp copii) - baietelul ei are acum aproape doi ani

de aceea, chiar mi se pare ca problema nasterilor incepe deja sa fie pusa in sens invers: "cum sa fac sa am copii?" (si in acest caz, planificarea naturala a familiei poate fi de ajutor)


01 Iun 2006, 10:40
Profil
Membru activ
Avatar utilizator

Membru din: 05 Mai 2006, 14:34
Mesaje: 94
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
Da. Buna intrebare.
Am sa incerc sa va spun despre situatia noastra.
Cind ne-am imprietenit noi eu eram ortodox; il gasisem pe Dumnezeu de vreo 2 ani dar mai aveam cale lunga de parcurs. Ea era catolica mindra de confesiunea ei "comparativ cu amaritii de ortodocsi" cum zicea ea; dar era nepracticanta.
Asadar ne-am imprietenit, am stat impreuna vreo 6 ani inainte sa ne casatorim. Cind spun ca am stat impreuna nu vreau sa zic ca am locuit impreuna :) Nu pentru ca eu as fi avut constiinta ca pacatuiesc, ea nici atit, dar totusi nu am avut relatii sexuale. Au fost alte restrictii care nu au avut de-a face cu credinta. Mai degraba cu educatia ei, pentru ca daca era dupa mine eu as fi vrut sa avem relatii sexuale. V-am spus ca nu eram constient ca as fi pacatuit. :oops:
Dupa ce am inceput pregatirea catehetica pentru nunta am facut o spovada buna si am inceput sa ma impartasesc. Ne-am casatorit si am plecat in saptamina de miere in Grecia. Parintele ne-a spus "Vorbim cind va intoarceti". Nu mi-am dat seama ce voia sa spuna atunci. Am crezut ca se referea la faptul ca de indata ce ne vom intoarce ne vom vedea la Liturghie. Dar el se referea la altceva. Pe toata perioda cit am fost plecati am folosit prezervativul. Fara nici o problema de constiinta. Nu voiam copii, nu stiam ca folosirea prezervativului este pacat, eram cu sotia mea de-acum asa ca nu am avut absolut nici o problema de constiinta.
Dar la intoarcere, parintele nostru stia foarte bine lucrul acesta. Si ne-a luat cu binisorul... "Ati avut relatii conjugale!", "Da parinte", "Si ati folosit prezervativ!", "Bineinteles parinte", "Pai este pacat!". Whaaat! Va dati seama ca ne-a pocnit in moalele constiintei! Stia parintele ca nu ne-am fi spovedit asemenea pacate caci nu le stiam ca fiind pacate.
Ma rog, de ce am facut introducerea asta lunga?
Pentru ca noi cind ne-am casatorit nu eram suficient de constienti de credinta noastra ca sa ne punem problema daca Dumnezeu ne vrea casatoriti sau casti. Sotia mea nu cunostea deloc metoda pe planificare naturala. Noi ne-am trezit dintr-o data ca nu trebuie sa folosim prezervativ sau alte metode artificiale. Ne gindeam sa ne punem la punct carierele, sa ajungem sa cistigam suficient de bine cit sa putem creste bine un copil, maxim doi.
Am conceput-o pe prima fetita la trei luni de la casatorie. Dintr-o data ne razgindisem cu privire la planurile initiale. O sa-mi spuneti ca Dumnezeu le-a aranjat. Probabil, dar eu daca sint sicer cu mine, stiu ca ne-am dat sema ca daca nu vrem sa ne oprim de la impartasanie va trebui sa facem un copil pentru ca nu puteam rezista "nevoilor tupului". Acum nu ne mai gindeam la cariere si toate cele.
Dupa trei ani am conceput-o pe fetita cea mica. Acum dupa nastere, sotia mea nu mai doreste al treilea copil. Nu se simte refacuta. In plus nu crede (si sint de acord cu ea) ca putem financiar sa crestem trei copii.
Incercam sa urmam o oarecare metoda de planificare naturala. Spun oarecare pentru ca sotia mea inca nu stapineste foarte bine metoda si prin urmare nu are incredere deloc in eficienta ei.
O sa-mi spuneti ca nu avem incredere in Dumnezeu. Stim lucrul acesta si ne consuma. Dar tot nu avem incredere ca Dumnezeu ar putea sa ne vrea iresponsabili. Spui Maria ca este vorba de confortul financiar si de cum il percepe fiecare. Eu stiu foarte bine ca avem salarii mai bune decit multi altii cu mai multi copii decit noi. Dar nu cred ca este o responsabilitate din partea unui parinte sa faca atiti copii cit il tine fertilitatea si vrea Dumnezeu daca nu poate sa-i ofere copilului un minim de confort nu numai material dar si spiritual. Cei care aveti copii stiti citi bani trebuie cheltuiti pentru binele minim al copilului. Si nu ma refer aici la haine de firma, ultimele noutati in materie de carucioare, mobila, sapunuri sau samponuri. Dar nici nu poti sa-i ti in aceleasi haine toata saptamina, nici nu mai poti sa-i ti in scutece de pinza, nici nu mai poti sa-i alaptezi pina la 3 ani, nici nu poti sa-i ti in camera cu tine sau cu soacra sau cu mama, nu poti sa nu le iei alimente care sa-ti ofere garantia ca nu fac cine stie ce minunatii la stomac etc. etc.
Prin urmare ne aflam intr-o situatie destul de neconfortabila. Pe de o parte vrem sa facem voia lui Dumnezeu si acceptam ca alta decit metoda naturala de planificare nu o avem la indemina. Pe de alta parte nu stiu daca sintem pregatiti sa facem orict de multi copii pe considerentul ca Dumnezeu va avea grija. Stiu ca il limitez pe Dumnezeu care poate orice, inclusiv sa faca ca noi sa avem enshpe copii si sa putem sa-i crestem pe toti. Doar ca momentan nu avem taria, sau credinta sau whatever.
La ora actuala consideram situatia in care ne aflam un fel de cruciulita pe care trebuie s-o purtam noi. Am zis cruciulita pentru ca stiu de adevarate cruci pe care altii le au de purtat.
Pentru cei care cred ca m-am plins... nu m-am plins. Am vrut doar sa fac marturie despre un caz real dintr-o familie de catolici practicanti (putin credinciosi)

_________________
Laudat sa fie Isus Cristos


01 Iun 2006, 14:50
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 16 Mar 2006, 16:44
Mesaje: 3471
Locaţie: Montreal, Canada
Mesaj 
Mi-a placut foarte mult marturia sincera a lui "Bsilviu". Cu unele variante probabil ca este similara la multi dintre catolicii practicanti.

As vrea insa sa-mi dau parerea despre "confortul financiar" sau "responsabilitatea" parintilor dpdv material, in general.
Eu nu cred ca acest aspect este primordial. Cred ca sunt multe alte criterii care ne pot determina de a avea copii. De exemplu, nici unul din cazurile mentionate (probabil la intamplare) de "Bsilviu":
Citat:
Dar nici nu poti sa-i ti in aceleasi haine toata saptamina, nici nu mai poti sa-i ti in scutece de pinza, nici nu mai poti sa-i alaptezi pina la 3 ani, nici nu poti sa-i ti in camera cu tine sau cu soacra sau cu mama, nu poti sa nu le iei alimente care sa-ti ofere garantia ca nu fac cine stie ce minunatii la stomac etc. etc.
nu mi se pare suficient. Nu uitati ca vorbim de A ADUCE PE LUME O FIINTA, UN SUFLET, nu doar a intretine pe cineva.
Din experienta mea va pot spune ca nici un suflet de copil nu va fi pierdut daca doarme in camera cu soacra, sau poarta scutece de panza. Nu va trimit la secolul trecut, sau la conditiile din Africa, dar nu stiu cati va mai aduceti aminte de conditiile de viata (locuinte, mancare, caldura, transport, gradinite, etc) din perioada 1980-1990. De laptele care cu greu il obtineai cu coada la 3 noaptea, cu 1/2 pachet de unt pe luna, cu 5 oua pe luna, etc, etc, etc. De copiii de 6-7 ani cu cheia de gat care veneau singuri de la scoala si stateau singuri pana la 4-5 dupa-masa, de biberonul de lapte incalzit la lumanare, de soba de petrol, cu hornul scos pe balcon, care incalzea singura camera incalzita, in care dormeam cu 3 copii. De zilele si noptile fara curent (ati incercat sa schimbati un copil pe intuneric? sau sa-l spalati fara apa calda?). O coada la ratia de ulei la care sotia a trebuit sa plece la servici si l-a lasat pe mijlociul de 5 ani, care a luat sticlele (cred ca 5 litri in sticle de 1/2) si le-a adus acasa (el stie cum - cu prieteni?) cateva sute de metri.
Da, am trait toate astea si am crescut 3 copii pana la 9-12 ani. Nu cred ca le-a afectat buna crestere sau credinta si nu cred ca sunt mai rai decat fratii lor nascuti si crescuti in casa cu curte cu leagan si piscina, cu mai multe masini in fata casei, cu camera separata, cu jucarii de nici nu le mai stiu, biciclete, etc, etc.
V-am spus toate astea nu ca o lauda ci doar ca un exemplu ca situatia materiala nu afecteaza cresterea copiilor, nici numarul lor. Este doar o teama pe care o avem noi, parintii, care cred ca dovedeste doar slaba credinta pe care o avem in noi si in Cel de Sus. Nu uitati ca El nu lasa nici pasarile fara mancare si nici animalele fara adapost. Atata timp cat noi ne facem datoria, facem toate eforturile in puterea noastra, El nu ne va lasa. Eu sunt convins ca fara ajutorul Lui direct nu am fi putut sa facem (eu si sotia mea - mai ales ea) atatea.

Ca sa revin, cred ca factorul important in decizia daca mai dorim un copil sau nu este capacitatea spirituala de a-l aduce pe lume si a-l creste. Sunt oameni care pur si simplu nu sunt in stare sa ingrijeasca de nimeni, nici de un catel, indiferent ce capacitati materiale are. Sunt oameni saraci la suflet, sau doar saraciti de greutati, neputinte, dureri. Sau parinti istoviti si sufleteste, nu doar material, de alti copii, de greutati, de probleme grave. Asta cred ca trebuie sa fie decisiv, nu cati bani castig.

Si apropo, fiti linistiti, stie Dumnezeu ce face: nu va da mai multi copii decat sunteti in stare sa cresteti! Oricum voi nu puteti sa faceti mai multi decat va da El...

Ioan


01 Iun 2006, 16:02
Profil WWW
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 19 Oct 2006, 22:49
Mesaje: 4
Mesaj 
Vad ca thread-ul asta a murit din iunie, dar eu de-abia m-am inscris ...
"My 2 cents" pe tema asta ar fi ca indiferent de situatie, decizia asupra numarului de copii este una de luat in cuplu. In unele situatii, mama poate decide singura sa limiteze sau sa suplimenteze numarul de copii, fara a-si consulta sotul. In cazul in care decizia e luata in comun, ulterior macar niciunul nu caraie la caratul "cruciulitei" (si eu sunt de acord ca tb sa multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a ferit de adevaratele cruci - e.g. boli incurabile in familie, sau persecutii grave, etc.).

De acord partial cu Ioan, care a trecut prin experienta salamului cu soia ca multi din noi trecuti de o anumita varsta, insa doar partial pt ca pe vremea aia marea majoritate a populatiei traiam in conditii relativ similare iar copiii (sau chiar noi insine) aveau mai putine ocazii de a se vedea net depasiti dpdv material de vecini/colegi. Aici nu ma refer la competitiile stupide de tzoale de firma sau celulare cu cat mai multi megapixeli, ci de posibilitatea de a participa la o tabara, sau chiar de a purta o pereche de incaltaminte negaurita si in ton cu anotimpul.
In Romania "disposable income" (ce-ti ramane din leafa dupa ce ai platit toate angaralele) e pt multi aproape de zero !

Si in plus, pe "vremea lu' Ceasca" aveau acces teoretic toti sarantocii la studii superioare, daca aveau chef de invatat. Acum lucrurile s-au mai complicat, iar cine nu face facultate are perspective cam sumbre. Un "blue collar job" nu-ti mai asigura nici macar subzistenta iar tendinta nu va fi in nici un caz ca veniturile acestei categorii sa creasca, in conditiile globalizarii cand munca bruta (si din ce in ce nu numai aia, din pacate) este trimisa in India si China.
Nu mai spun ca nu e totuna ce facultate faci, ca daca ai absolvit una din marile scoli (Harvard, Yale, Stanford, etc.) e altceva decat daca ai absolvit nustiuce facultate de care n-a auzit nimeni, chiar dintr-un oras american, sau european. Dar sa zicem ca nu tintim toti atat de sus incat sa vrem o functie de conducere la nivel international, si ne multumim sa fim negri din centre "near shore" (adica un fel de medie intre vest si India sau Filipine), dar si pt asta iti trebuie facultate si limbi straine. Ori, astea se fac pe bani. Si daca tu esti ocupat sa faci bani, nu mai ai timp suficient pt educatie, si pt acel "timp de calitate" pe care daca nu il petreci cu copiii, nu se mai intoarce.

Sunt de acord deci si cu Bsilviu, ca nu e simplu. Si ca trebuie sa vezi pana unde te tine plapuma. In interesul copiilor.

E greu de dat retete. Fiecare familie are resurse (bani, timp, disponibilitate/chef de petrecut cu copiii, etc.) si aspiratii diferite.

Ceea ce e foarte important insa, este ca planificarea familiala sa tina seama de metodele agreate de biserica, pentru a fi placuti inaintea Domnului si pentru a fi binecuvantati in familia noastra atata cata este, cu un copil sau cu cinci. Si decizia se ia de sot si de sotie, care uniti in rugaciune vor cere Domnului sa ii inspire sa actioneze conform cu planul Sau in privinta familiei lor.


21 Oct 2006, 14:09
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 25 Iun 2006, 12:30
Mesaje: 1206
Mesaj 
Subiectul a fost detaliat pe alt topic, revin doar cu o sinteza:

Sunt doua planuri: cel teoretic si cel practic.

Cel teoretic, si vorbesc de lumea catolica, s[une ca sotii depun la casatorie juramantul de deschidere pentru viata ( sa primim copiii pe care "Dumnezeu vi va da").
Matematic asta inseamna ca, daca ambii soti sunt fertili, ei trebuie sa dea nastere macar unui copil si sa nu refuze orice copil aparut asteptat sau neasteptat (nicio metoda naturala sau contraceptiva nu este 100% sigura).

Practic, cei doi soti trebuie sa-si evalueze cati copiii pot avea pentru ca astazi putem planui cati copiii sa avem cu destul de mare precizie (evident noi planuim si Dumnezeu ne reglementeaza dupa vointa Lui).
Aceasta evaluarea pleaca de la multe considerente: financiar, material, profesional, stare fizica, stare sufleteasca, obiceiuri si traditii, mentalitate etc.
Important este sa nu se plece de la o gandire necrestina (egoism, superficialitate, ignoranta, neincredere in Cel de Sus) ci de la deschidere catre viata si caritate crestina.


21 Oct 2006, 16:46
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 11 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România