Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 74 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 3, 4, 5, 6, 7, 8  Următorul
Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata! 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 06 Feb 2009, 17:59
Mesaje: 250
Locaţie: in Ecclesia Dei
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
Sigur că se poate, nu e chiar rar. De obicei se întâmplă asta când părintele este excesiv într-o anumită direcţie, ceea ce duce la "răzvrătirea" copilului (în sens rău sau bun). Răzvrătiri bune sunt, de exemplu: un tânăr poate deveni antialcoolic dacă tatăl său a fost alcoolic, mai ales dacă a văzut scene în care a bătut-o pe mama sa. Fiica unei femei de moravuri uşoare poate deveni o soţie foarte fidelă dacă tatăl fetei a avut de suferit din pricina luxurei soţiei sale.

_________________
"Nici revoluţionarii, nici inovatorii nu sunt adevăraţii prieteni ai poporului, ci tradiţionaliştii" (Sf Pius Pp X, Notre charge apostolique)

http://www.catehism.ro
http://studentiecatolica.ro/


18 Feb 2010, 22:15
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 12 Mar 2009, 21:53
Mesaje: 1559
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
cristi_2003 scrie:
eu cred ca dumnezeu nu ne pedepseste

doar ne lasa sa suportam consecintele faptelor noastre


Pedagogic nu este nici macar sa-i criticam non stop. Este demonstrat recent acest lucru. Critica (in locul oferirii alternativei mai interesante, intrucat este relativ usor acest lucru la cei mici) il face sa nu aibe nici odata incredere in el, sa-i fie teama sa se apuce de ceva asumandu-si raspunderea. De asemenea reusitele trebuie imediat recompensate pentru canalizarea spre o buna dezvoltare (asa cum ne dorim de fapt). La fel trebuie activizati (sa aibe permanent ceva constructiv de lucru (chiar si joaca trebuie sa fie constructiva)). Ei sunt foarte receptivi la tot ce misca in jur iar in primii 5 ani invata 50% cat invata in restul vietii si conform tot a ultimelor studii ar putea acumula mult mai mult (asa zisii copii minune s-a demonstrat ca de fapt nu sunt minune).
De cate ori i-a luat la bataie Inavatorul Isus pe ucenici cand nu-I intelegeau parabolele ?
Despre cum sa-ti bati copilul sau nevasta nu scrie nimic in Biblie (in Coran exista dar cred ca ne diferentiem de ei la capitolul condamnare, noi mergem pe iertare). Nu exista asa ceva in morala crestina ci numai in abuzurile crestine de-a lungul istorie. Cum ar fi sa ne bata Dumnezeu pentru fiecare pacat (fara sa ne mai dea nici o sansa) ? Ar trebui probabil sa murim de mai multe ori (in Egiptul antic se dadeau si astfel de condamnari la moarte de mai multe ori si astfel se ajungea in tot felul de sofistici ca nu puteau sa-l omoare pe condamnat decat o data).
Foarte putini nu inteleg faptul ca de fapt copiii nu sunt proprietatea lor ci un dar dar si o responsabilitate data de Dumnezeu. Nu se pot prevala ca e al lui si face ce vrea cu el. In legislatia actuala daca un profesor afla ca un copil este batut acasa si nu anunta autoritatile este pasibil de inchisoare pentru complicitate (prin tainuire de fapt).


19 Feb 2010, 00:25
Profil YIM
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 07 Apr 2008, 12:53
Mesaje: 556
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
Duhul lui Fortunatus scrie:
Explicaţii sunt bune întotdeauna, dar negocierea nu este bună întotdeauna. Există lucruri care nu se negociază: acelea care, la nevoie (dacă explicaţiile şi mijloacele paşnice eşuează) trebuie impuse.

Acuma sigur, anumite lucruri nu se negociaza. Dar cu bătaia nu obţii decât frică şi resentimente, eu aşa cred. Dacă un copil creşte ştiind că nu e nu, acceptă în general interdicţiile. Iar uneori trebuie să le mai şi încalce, trebuie să se revolte, face parte din maturizare. Un copil care se supune tot timpul şi nu crâcneşte niciodată, va fi un adult care se va supune mereu. Totul e să ştii, ca părinte, care sunt transgresiunile acceptabile şi care nu.

Duhul lui Fortunatus scrie:

Domnule Cristian, de când tot aud de la noua psihologie cât de proaste sunt metodele tradiţionale de educaţie, parcă niciodată nu am întâlnit atâta violenţă şi dispreţ faţă de raţionalitate ca la copiii şi tinerii de acum. Copilul dv e încă mic: la vremea respectivă, la vârstă şcolară, veţi vedea ce înseamnă violenţa între colegi şi chiar colege (fenomen nou).

Sunteţi chiar atât de sigur că e un fenomen nou? S-ar putea ca acum să fie foarte mediatizate, astfel încât tot văzând asemenea cazuri la televizor, nouă să ni se pară că aşa sunt 90 la sută din copii. Nu cred că azi copiii sunt mai violenţi şi mai iraţionali decât erau "pe vremea noastră". Sunt mai debusolaţi şi mai confuzi de multe ori, iar ceea ce le lipseşeste nu e mai multă bătaie, ci mai multă atenţie din partea adulţilor.


19 Feb 2010, 14:37
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2007, 19:11
Mesaje: 2238
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
Lăudat fie Isus!
claracomsa scrie:
Un copil care se supune tot timpul şi nu crâcneşte niciodată, va fi un adult care se va supune mereu.
Precum Isus?

_________________
Întruparea este singura şansă a sufletului de a-L preamări pe Dumnezeu!


19 Feb 2010, 18:56
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 06 Feb 2009, 17:59
Mesaje: 250
Locaţie: in Ecclesia Dei
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
claracomsa scrie:
Nu cred că azi copiii sunt mai violenţi şi mai iraţionali decât erau "pe vremea noastră". Sunt mai debusolaţi şi mai confuzi de multe ori, iar ceea ce le lipseşeste nu e mai multă bătaie, ci mai multă atenţie din partea adulţilor.


De acord că este necesară mai multă atenţie din partea adulţilor. S-a ajuns la înstrăinare în cadrul familiilor din câteva cauze (care dealtfel au dus şi la creşterea divorţurilor): orientarea mai mare spre valorile materiale şi mutarea accentului dinspre "a fi" spre "a avea"; necesitatea ca şi femeile să lucreze full time datorită regresului economic, scăderii puterii de cumpărare şi spolierii familiilor prin impozite; şcoli şi familii în care se pune accentul pe formarea de inteligenţe şi "abilităţi" şi nu pe formarea de caractere; disoluţia credinţei şi aderenţei la morală.

În legătură cu "supunerea": vedem bine că gradul de ascultare a scăzut considerabil în vremea de azi, indiferent că vorbim de ascultarea copiilor faţă de părinţi, a soţiilor faţă de soţi, a laicilor faţă de preoţi, a preoţilor faţă de episcopi, a episcopilor faţă de papa, a tuturor faţă de Cristos ori de ascultarea faţă de şefii ierarhici, faţă de profesori, etc. Această "emancipare" universală face parte din planul de dezorientare diabolică. Adeseori discut probleme de morală cu cei mici ai mei, vorbim despre virtuţi şi despre păcate, iar chestiunea ascultării este recurentă. Mulţumesc lui Dumnezeu, prin asemenea discuţii şi exemple, prin dozări de răsplată şi de pedeapsă, ei ştiu acum multe lucruri despre ascultare, despre importanţa şi despre limitele ei.

_________________
"Nici revoluţionarii, nici inovatorii nu sunt adevăraţii prieteni ai poporului, ci tradiţionaliştii" (Sf Pius Pp X, Notre charge apostolique)

http://www.catehism.ro
http://studentiecatolica.ro/


20 Feb 2010, 09:24
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 07 Apr 2008, 12:53
Mesaje: 556
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
După mine, ascultarea de Dumnezeu este cu totul altceva decât ascultarea necondiţionată şi supunerea oarbă - că la asta m-am referit - faţă de anumiţi oameni care într-un moment sau altul deţin o poziţie de control sau de forţă. De exemplu, nu cred deloc în necesitatea ca soţia să "asculte" de soţ în sensul de a i se supune; căsnicia este un parteneriat, o echipă, nu o relaţie de subordonare a unuia faţă de celălalt.

În ce priveşte ascultarea copiilor şi a tinerilor de o autoritate adultă, să vă dau un exemplu. Eu lucrez cu studenţi şi am ajuns la concluzia că pot fi împărţiţi grosso modo în două categorii; cei mai mulţi sunt "supuşi": fac ce li se spune, nu pun întrebări, nu pun în discuţie dispoziţiile pe care le primesc, n-au iniţiative şi nici idei prea multe sau originale. La examene reproduc fidel ce au citit în curs sau ce le-am spus eu şi dacă îi corectez acceptă imediat că ei au greşit şi că eu am dreptate.
Apoi e cealaltă categorie, care e mult mai redusă numeric în fiecare an. Aceştia pun de multe ori întrebări incomode, nu înghit tot ce li se bagă în gură, sunt originali chiar dacă de multe ori greşesc, sunt curioşi şi la examene vin cu interpretări proprii şi cu idei de multe ori interesante. Nu se supun decât foarte relativ şi numai atunci când dispoziţiile li se par utile. Sunt de multe ori obositori şi enervanţi, dar niciodată plicticoşi.

Aşa că eu cred că tinerii trebuie antrenaţi să gândească cu mintea lor, să pună la îndoială autoritatea adulţilor şi să nu se supună necondiţionat.


20 Feb 2010, 10:32
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 06 Feb 2009, 17:59
Mesaje: 250
Locaţie: in Ecclesia Dei
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
claracomsa scrie:
nu cred deloc în necesitatea ca soţia să "asculte" de soţ în sensul de a i se supune;


Dar în ce sens credeţi atunci în necesitatea ca soţia să "asculte" de soţ ? Poate dezvoltaţi puţin, preferabil în topicul despre divorţ ori în altul, ca să văd mai exact ce înţelegeţi prin principiul ascultării soţului de către soţie.

Citat:
În ce priveşte ascultarea copiilor şi a tinerilor de o autoritate adultă, să vă dau un exemplu. Eu lucrez cu studenţi şi am ajuns la concluzia că pot fi împărţiţi grosso modo în două categorii; cei mai mulţi sunt "supuşi": fac ce li se spune, nu pun întrebări, nu pun în discuţie dispoziţiile pe care le primesc, n-au iniţiative şi nici idei prea multe sau originale. La examene reproduc fidel ce au citit în curs sau ce le-am spus eu şi dacă îi corectez acceptă imediat că ei au greşit şi că eu am dreptate.
Apoi e cealaltă categorie, care e mult mai redusă numeric în fiecare an. Aceştia pun de multe ori întrebări incomode, nu înghit tot ce li se bagă în gură, sunt originali chiar dacă de multe ori greşesc, sunt curioşi şi la examene vin cu interpretări proprii şi cu idei de multe ori interesante. Nu se supun decât foarte relativ şi numai atunci când dispoziţiile li se par utile. Sunt de multe ori obositori şi enervanţi, dar niciodată plicticoşi.

Aşa că eu cred că tinerii trebuie antrenaţi să gândească cu mintea lor, să pună la îndoială autoritatea adulţilor şi să nu se supună necondiţionat.


Eu nu am susţinut că discipolii nu trebuie să-şi întrebe maeştrii. Dimpotrivă, îi îndemn pe copiii mei să îşi "exploateze" profesorii în sensul bun al cuvântului. Vedem în Evanghelii cât de des apostolii L-au întrebat pe Învăţătorul lor şi al nostru: până aproape de a deveni sâcâitori, ca atunci când reformulau aceeaşi întrebare cu alte cuvinte. Vedem că ei cer probe ale credinţei, cer dovadă nemijlocită că Cel Înviat este El Însuşi şi nu o nălucă, iar Cristos nu se supără, ci le spune "Pune degetul tău...". Asta nu înseamnă că magiştrii nu trebuie ascultaţi ori că ucenicii nu L-au ascultat pe Magistrul absolut. Ei Îl ascultă, chiar dacă le cere lucruri aparent absurde, cum ar fi să vină obosiţi după o noapte de insucces la pescuit şi să arunce năvoadele. "Cum ?" am spune noi azi. "Va să zică vine un dulgher cu şapte ani mai tânăr ca mine şi mă învaţă pe mine, pescar de meserie din tată în fiu, că peştele se prinde la 11 dimineaţa ??!! A se slăbi !"

Acesta, doamnă Comşa, e modul tradiţional de a face carte, de a învăţa: discuţie, exemple, experiere unde se poate. După cum înşivă spuneţi, tot mai puţini tineri fac aşa, exact din cauză că metodele de învăţământ de azi sunt tot mai departe de metodele tradiţionale. Iar rezultatele, după cum am spus şi după cum aţi obervat, se văd. Şi se văd nu numai la nivelul învăţământului universitar, ci şi în licee, în şcoli de arte şi meserii.

Dar una este că "făcutu-ne-ai cercetători, Doamne!" şi alta este neascultarea. Când un profesor îţi spune să faci o temă, înseamnă că trebuie să faci o temă. Când profesorul, ori tatăl tău, te pedepseşte şi te pune să scrii de zece ori "Ascultarea este virtute şi rod al Spiritului Sfânt", înseamnă nu numai că trebuie să scrii această propoziţie de zece ori, ci să o faci cu atenţie, cu seriozitate, convins în inima ta că este un lucru spre folosul tău, deşi acum poate nu-i înţelegi rostul. Chiar şi când profesorul te trimite să-i cumperi ţigări sau vodcă, trebuie să te duci să-i cumperi ţigări sau vodcă, chiar dacă nici un profesor bun nu ar trebui să îţi ceară să faci asta. Când, însă, profesorul tău îţi cere să mănânci carne în zi de vineri, atunci trebuie să îl refuzi politicos, dar ferm, sugerându-i nonverbal că aici nu e spaţiu de negociere, spunându-i că acest lucru este contrar convingerilor tale.

_________________
"Nici revoluţionarii, nici inovatorii nu sunt adevăraţii prieteni ai poporului, ci tradiţionaliştii" (Sf Pius Pp X, Notre charge apostolique)

http://www.catehism.ro
http://studentiecatolica.ro/


20 Feb 2010, 13:52
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 07 Apr 2008, 12:53
Mesaje: 556
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
Duhul lui Fortunatus scrie:
Acesta, doamnă Comşa, e modul tradiţional de a face carte, de a învăţa: discuţie, exemple, experiere unde se poate. După cum înşivă spuneţi, tot mai puţini tineri fac aşa, exact din cauză că metodele de învăţământ de azi sunt tot mai departe de metodele tradiţionale. Iar rezultatele, după cum am spus şi după cum aţi obervat, se văd. Şi se văd nu numai la nivelul învăţământului universitar, ci şi în licee, în şcoli de arte şi meserii.


Aici aveţi foarte mare dreptate, trebuie să recunosc.

Eu nu reuşesc din păcate să mă exprim la fel de biblic ca dumneavoastră. Ceea ce am vrut să spun, în esenţă, este că eu cred că nu e bine să cerem unui copil supunere necondiţionată, ci să-i dăm voie să-şi manifeste - în anumite limite, fireşte - spiritul de frondă şi să-şi exprime dezacordul. Ca să ajungi la convingerea că în anumite situaţii este bine să te supui trebuie să ştii că poţi să alegi să nu te supui.
De asta cred că decât să obţii ascultarea unui copil cu orice preţ, chiar şi cu bătaie, este mai bine ca uneori să n-o obţii deloc.


21 Feb 2010, 15:10
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 12 Mar 2009, 21:53
Mesaje: 1559
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
As da un exemplu care sa ilustreze. As vrea sa vad un soldat pe campul de batalie (sa zicem ca are o misiune de unul singur ca sa simplificam) care nu respecta planurile de lupta date de strateg si o ia asa dupa cum crede. Ce mai face dupa aceea (dupa ce constata ca a gresit) ?


21 Feb 2010, 15:11
Profil YIM
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2007, 19:11
Mesaje: 2238
Mesaj Re: Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
Lăudat fie Isus!
Gigi Becali scrie:
As da un exemplu care sa ilustreze. As vrea sa vad un soldat pe campul de batalie (sa zicem ca are o misiune de unul singur ca sa simplificam) care nu respecta planurile de lupta date de strateg si o ia asa dupa cum crede. Ce mai face dupa aceea (dupa ce constata ca a gresit) ?
Scopul misiunii este primordial, nu felul în care este dusă la împlinire; aşadar dacă un militar, la faţa locului vede că planul iniţial poate fi îmbunătăţit şi-l îmbunătăţeşte, va primi cel puţin recunoştinţă.

_________________
Întruparea este singura şansă a sufletului de a-L preamări pe Dumnezeu!


21 Feb 2010, 16:27
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 74 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 3, 4, 5, 6, 7, 8  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România