Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 74 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 8  Următorul
Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata! 
Autor Mesaj
Membru activ
Avatar utilizator

Membru din: 05 Mai 2006, 14:34
Mesaje: 94
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Copiii nostri; Provocarile care apar si cum le facem fata!
Apropo de exemplul cu copilul supradotat care a devenit pericol social uitindu-se la televizor...
Am si eu o fetita extrem de inteligenta (stiu ca sint subiectiv :) ) pentru 3 ani jumate.
Cred ca avem o problema cu autoritatea. Nu vrea sa ne asculte. Oricite explicatii i-am da noi ea le evita uneori ignorindu-le total, alteori prin niste raspunsuri de raminem masca... Cind o amenintam ca o pedepsim ea spune ca nu e de acord. Abia cind o amenintam cu pedepse corporale ne asculta.
Nu dorim sa ne lovim copii (pedepsele corporale constau in palme peste picioare sau urechiat). Totusi uneori nu avem alta solutie. Sau nu am aflat noi cum sa procedam.
Voi cum faceti cu copii vostri?

_________________
Laudat sa fie Isus Cristos


09 Mai 2006, 15:06
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
În primul rând Silviu te salut, îţi doresc şedere plăcută şi utilă printre noi (ţi-am citit prezentarea) şi să îţi trăiască fetiţa!

Eu am trei copii, iar fetiţa cea mare a fost subiectul "experimentelor" noastre ca părinţi ;). Cu diverse faze ale ei m-am confruntat uneori cu încăpăţânare de măgar, încercând să o schimb, un efort inutil şi prostesc din partea mea.

De la mica înălţime a experienţei mele de tată a 3 copii pot spune că am învăţat bine faptul că copiii trec prin diverse etape şi nu are sens să îi forţezi să iasă din acea etapă. Nu înseamnă să stai indiferent, ba dimpotrivă trebuie să ştii să ştii să le conduci bine. M-am apropiat şi de întrebarea ta: există o perioadă cam pe la acea vârstă (mă rog, cu variaţii de la copil la copil) a testării autorităţii. Este etapa în care caută să înveţe limitele la ce pot face întinzând coarda (este metoda pe care o adoptă, explorând diverse acţiuni pentru a reţine ce e voie şi ce nu e voie).

Am avut şi noi experienţa unor gesturi rebele, uneori şocante, de nu ne recunoşteam copiii. Dar mai ales la al doilea copil am înţeles că testează limitele libertăţii lui, provocând autoritatea noastră, aşa că am procedat cu calm, fără să ne ambalăm sau panicăm prea mult. Uneori chiar e nevoie de ignorare, copilul fiind efectiv concentrat pe provocarea limitelor. Dar îi trece.

Recomand o carte excelentă: Ascultarea de bună voie (daţi click pe coperta)

Imagine

Şi o observaţie de final: pedepsele corporale nu ar trebui să existe. Ştiu, e greu uneori de controlat nervii, dar conştient nu trebuie niciodată aplicate pedepsele corporale (mă refer la cele mai grave decât un dat pe mânuţă sau la fund).

_________________
Imagine


09 Mai 2006, 15:23
Profil YIM WWW
Membru activ
Avatar utilizator

Membru din: 05 Mai 2006, 14:34
Mesaje: 94
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
Multumesc pentru raspuns Radu. Fetele mele sint Maria - cea mare si Ana - cea mica.
Asa am considerat si noi, ca cel mai bun lucru este sa ignoram aceste pusee de incercare a libertatii ei de actiune si sa raminem fermi. Dar la nivel de aplicare practica esuam lamentabil. Fie ne cuprind nervii, fie ne apuca risul.
Ca sa nu mai spun ca exista anumite constingeri contextuale concrete care ne dau planurile peste cap.
De exemplu baia de seara:
Aceasta depinde de baia de seara a Anei; dupa cum probabil sti e bine ca baia sa fie facuta inainte de masa pentru ca daca copilul nou nascut maninca si il agiti la baie (si nu ai cum sa nu-l agiti mai ales daca te grabesti) ai toate sansele sa-ti verse tot ce-a mincat. Ei in atari conditii trebuie sa ma pliez cu baia Mariei musai pe programul de masa al Anei. Asa ca dupa ce incep de pe la vreo 9 cu rugamintile ajung inevitabil la 10 cu urechiatul la baie. Bineinteles ca in intirziere, bineinteles ca Ana s-a trezit si incepe sa plinga de foame, bineinteles ca m-am enervat. :oops:
Am citit marturiile lui Ioan si ale tale despre eroica voastra viata de familie. Citind imi dau seama ca eu nu am dreptul sa ma pling. Dar cred ca eu inca nu am credinta voastra. Nu stiu... nu vreau sa devin patetic. Oricum asta nu se intimpla in fiecare seara. Uneori reusesc sa gasesc ceva cu care s-o conving ca e mai convenabil sa mearga la baie. Alteori nu reusesc dar ea ne serveste o replica de te apuca risul si eventual mindria ca copilul tau a putut sa-ti dea o rplica atit de inteligenta :)

_________________
Laudat sa fie Isus Cristos


09 Mai 2006, 16:58
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 16 Mar 2006, 16:44
Mesaje: 3471
Locaţie: Montreal, Canada
Mesaj 
Silviu,

Pentru m-ai pomenit, imi dau si eu cu presupusul:
Trecand de doua ori prin acest gen de experiente, la diferenta de 10 ani si 10000 km :D , ma surprind de multe ori gandindu-ma cum am facut cu cei mari, in situatii similare. Constat, cu mare mirare, ca reactionez foarte diferit. Daca in cazul celor mari ajungeam de multe ori in situatia descrisa de tine (nervi, urecheat, bataie), la "echipa a doua" se intampla mult mai rar. Am ajuns la luam lucrurile (eu si sotia) mult mai "a la legere". Eu suspectez oboseala noastra, cedam mai usor, desi ma indoiesc ca in conditiile de acum 20 de ani, cu 3 mici, era mai usor. Ori o fi doar varsta :(
Deci sfatul meu ar fi sa deveniti mai "nesimtiti" in probleme neimportante (ora de baie, ora de mancare, etc) si sa va mentineti fermitatea pentru cazurile importante. Evident, totul este intr-un echilibru foarte precar :) Nu uitati ca acele "constrangeri contextuale" ni le facem singuri, de obicei.

Bsilviu scrie:
Citind imi dau seama ca eu nu am dreptul sa ma pling.

Oricine are dreptul sa se planga, mai ales daca are si motiv. Iti doresc sa nu ai motive! :wink:

Bsilviu scrie:
Dar cred ca eu inca nu am credinta voastra.

Rabdarea/intelepciunea cu copii nu tine (numai) de credinta :), ci mai mult de experienta. Credinta iti da insa speranta si optimism, deci... curaj.

Bsilviu scrie:
Oricum asta nu se intimpla in fiecare seara. Uneori reusesc sa gasesc ceva cu care s-o conving ca e mai convenabil sa mearga la baie. Alteori nu reusesc dar ea ne serveste o replica de te apuca risul si eventual mindria ca copilul tau a putut sa-ti dea o rplica atit de inteligenta :)


Ei vezi, asta este frumusetea "meseriei" de parinte! :D

Cele bune,
Ioan


09 Mai 2006, 17:43
Profil WWW
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
Silviu, îmi amintesc că a fost o etapă cu fetiţa care acum este la şcoală când orice ieşit din casă era o aventură. Putea să se sfârşească bine, sau, în 90% din cazuri, cu isterii că nu vrea acasă. A fost doar o perioadă dar exasperantă. Îmi amintesc cum ceream disperat sfat naşilor - şi în alte probleme - pentru a descoperi că şi alţii au trecut prin aşa ceva, şi copilul meu nu este deloc anormal.

Soţia mea, pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu, că a pompat multă inteligenţă de mamă în ea, a avut mereu un stil "şiret" în relaţia cu copiii. De exemplu în situaţiile cu Teodora o prevenea: "mai stăm cinci minute şi apoi plecăm". Sau când era să plece îi spunea: "alege tu cât mai stăm - 3 sau 5 minute?" (ce ştiu copiii cât e un minut?). Acum băiatul nostru de 5 ani trece printr-o etapă cam lungă de încăpăţânare, în care îşi dezvoltă personalitatea fiind avid de libertate. Avem multe probleme, dar din nou soţia mea îi pune problemele astfel încât el să simtă libertatea: "trebuie să mergem (nu este negociabil), dar trebuie să alegi tu dacă mergi cu pantalonii aceştia sau aceştia (aici este alegerea lui)". De multe ori faptul că ei trebuie să aleagă, să decidă singuri (wow!) ceva îi captivează uitând alte probleme. Din acest punct de vedere soţia mea le pune adeseori opţiuni în faţă: ce codiţe vrei - roşii sau albe? şi alte zeci de exemple, toate ca să le satisfacă nevoia de a lua şi ei singuri decizii.

Revenind la baie&mancare. Dacă aceste probleme au apărut de mai multe ori (10-15...), cred că trebuie să eviţi să devină un "pattern". Chiar şi dându-te peste cap trebuie să eviţi repetarea situaţiilor conflictuale. E nevoie de ceva imaginaţie sau de sacrificarea unor lucruri pe care le doreşti (masa mai rapidă, baie la 2 zile, altceva). Când ai noştri nu vroiau baie, Oana din nou le spunea: "la baie cu tine (ne-negociabil)! ce jucărie alegi în vană (alegerea lui)?" A funcţionat, iar acum problema este depăşită.

Departe de mine de a da lecţii, sunt prea tânăr pentru aşa ceva. Exprim doar nişte experienţe care poate sunt utile şi altora. Ce merge la unul nu merge neapărat şi la altul, ştiu...

Succes tuturor părinţilor!

_________________
Imagine


09 Mai 2006, 18:14
Profil YIM WWW
Membru activ
Avatar utilizator

Membru din: 05 Mai 2006, 14:34
Mesaje: 94
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
Ioan scrie:
Constat, cu mare mirare, ca reactionez foarte diferit. Daca in cazul celor mari ajungeam de multe ori in situatia descrisa de tine (nervi, urecheat, bataie), la "echipa a doua" se intampla mult mai rar. Am ajuns la luam lucrurile (eu si sotia) mult mai "a la legere".

Si eu iau lucrurile mai lejer la Ana. Dar totusi diferenta e prea mica pentru a vorbi de o relaxare semnificativa :)
Ioan scrie:
Evident, totul este intr-un echilibru foarte precar :) Nu uitati ca acele "constrangeri contextuale" ni le facem singuri, de obicei.

De acord
Ioan scrie:
Oricine are dreptul sa se planga, mai ales daca are si motiv. Iti doresc sa nu ai motive! :wink:

Multumesc, dar chiar cred ca unii ar trebui sa se gindeasca mai bine inainte de a se plinge. Sti poate, pilda aceea care circula pe net: "ma plingeam ca nu am ce pune in picioare pina cind am vazut pe cineva fara picioare"!
Ioan scrie:
Rabdarea/intelepciunea cu copii nu tine (numai) de credinta :), ci mai mult de experienta. Credinta iti da insa speranta si optimism, deci... curaj.

Inteleg ce spui. Totusi avind in vedere ca sint un nimic fara Dumnezeu, as vrea sa cred ca din credinta vine si rabdarea si intelepciunea. Credinta in El imi da speranta dar ma intristeaza faptul ca nu pot avea atita credinta cit sa pun totul in miinile Lui - inclusiv rabdarea mea care sa devina din mica, mare :wink:

Chiar vorbesc serios cind spun ca nu am credinta mare ca sa ma pot pune in miinile Domnului cu totul. Apropo si de topicurile cu planificarea... Am momentan o mare teama in a mai avea vreun copil. Teoretic stiu (si vad si din exemplele voastre) ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decit poti duce. Ca poate daca as mai avea x copii as fi inzestrat de Dumnezeu si cu resursele necesare cresterii si educarii lor bune. Practica ma omoara :(
In plus nu eu ii nasc! Daca sotia mea nu mai poate duce alte sarcini. Sau apar complicatii, sau... Vedeti ce credinta putina!
Radu scrie:
Departe de mine de a da lecţii, sunt prea tânăr pentru aşa ceva. Exprim doar nişte experienţe care poate sunt utile şi altora. Ce merge la unul nu merge neapărat şi la altul, ştiu...

Ba sint bune sfaturile tale, Radu. Le aplicam si noi, mai ales sotia mea caci eu... mai mult pe la serviciu. Functioneaza de minune. Numai ca de multe ori oboseala ma impiedica sa-mi aduc aminte de astfel de "stratageme". Hai ca iar ma pling... Gata
Va multumesc amindurora.

_________________
Laudat sa fie Isus Cristos


10 Mai 2006, 17:08
Profil
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 29 Apr 2006, 22:30
Mesaje: 5
Locaţie: Iasi
Mesaj 
N-am nici un fel de experienta de familist, dar as vrea sa va recomand un documentar de pe TVR2 care se numeste "Scoala parintilor" si este difuzat martea de la 8 seara (vezi http://www.tvr.ro/tv/tvr2/promo/scoalaparintilor.php). In fiecare episod este prezentata o familie care are dificultati cu copiii (chiar mai grave decat cele descrise de tine, Silviu) si un psiholog specializat in psihologia copilului ii ajuta (si chiar reuseste) sa depaseasca problemele. Sper sa va fie de folos.


10 Mai 2006, 22:17
Profil
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
Subscriu recomandării, pentru noi toţi!

_________________
Imagine


11 Mai 2006, 08:23
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 05 Dec 2006, 00:54
Mesaje: 371
Locaţie: bucuresti
Mesaj 
nu stiu cat de in regula e sa postez aici, pentru ca nu e vorba de copiii mei, si nici macar de copii. fratele meu(care are cam 25 ani) le/a adus parintilor mei multe probleme cu scoala si cu integrarea lui intr/o societate relativ normala. desi a fost de mai multe ori la controale le diversi specialisti, care au afirmat ca detine o inteligenta peste medie(ca sa nu zic superioara) cu ajutorul careia ar putea sa se dezvolte excelent, el se complace in a trai o viata proprie, absorbita de jocuri dubioase si violente in fata calculatorului. nu e o persoana rea si in principiu este constient ca face bine si mai putin bine. din pacate inteligenta sa ii depseste pe ai mei, pe mine si desi incercam sa efectuam o recanalizare a energiilor si potentialului sau, nu reusim sa/l punem pe un drum normal pentru varsta lui. mentionez ca incercam o solutie bazata pe rabdare, de f multa vreme. nu renuntam la ea, dar incercam sa grabim oarecum procesul pentru a se putea bucura de valurile varstei: scoal, familie proprie, acceptarea unor responsabilitati, definirea unor scopuri viabile...


20 Ian 2007, 02:17
Profil YIM
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
k3na scrie:
fratele meu(care are cam 25 ani)
se complace in a trai o viata proprie, absorbita de jocuri dubioase si violente in fata calculatorului.
desi incercam sa efectuam o recanalizare a energiilor si potentialului sau, nu reusim
aveti nevoie de sfatul unui specialist
rabdarea nu este suficienta
in plus, pe la 25 de ani, e cam tarziu sa se mai indrepte o tulburarea de personalitate (chiar daca este copilul mamei lui, totusi, nu mai este copil!)


22 Ian 2007, 09:14
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 74 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 8  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România