Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 26 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3  Următorul
Ereditatea 
Autor Mesaj
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 21 Apr 2007, 10:06
Mesaje: 45
Mesaj Ereditatea
Iata ce zice Parintrele Arsenie Boca

[ Existăm înainte de a ne urzi în pântece ]

Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu. p.236
Cine ştie, dacă nu El are de adus în viaţa pământească, în fluviul timpului, atâtea feţe omeneşti, încât numărul lor să împlinească toate posibilităţile de configuraţie câte le oferă structura noastră genetică? [numărul combinărilor ce se pot face cu cele 24 perechi de cromozomi, se ridică la astronomica cifră de 282.429.536.481 de posibilităţi]. p.236-237
De faptul că suntem oarecum anteriori faţă de forma noastră pământească, Dumnezeu ne spune, învăţându-l pe Ieremia, când acesta încerca să se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pământ: „Înainte de a te urzi în pântece… te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc printre popoare” (Ieremia 1, 5). p.237

[ Plata păcatului în noi şi în copiii noştri: necazuri, suferinţe, boli, bătrâneţe, moarte ]

Mintea, care odinioară vedea pe Dumnezeu într-însa, acum e templu al idolilor, având în loc de un singur Dumnezeu, multe chipuri ale patimilor necurate (Sf. Maxim Mărturisitorul). Deci mintea nemai-depănând în sine vederea lui Dumnezeu, stăpânitorul lumii acesteia (In.14,30), s-a încâlcit în înfăţişările cele supuse simţurilor. Mintea, fiind o putere arzătoare, ca una ce avea să sălăşluiască într-însa pe Dumnezeu, care încă este foc arzător (Ier.20, 9), acum născoceşte şi aprinde plăcerile trupului, ea însăşi fiind reţinută astfel în legătură pătimaşă cu simţurile! Iată cum s-a furişat în sfatul minţii legea păcatului, care este plăcerea simţurilor şi pentru care s-a hotărât moartea trupurilor, ca nu cumva răutatea să fie nemuritoare (Fc.3, 22). p.213

*

Iată Genetica modernă, dată în nucleu lui Moise, de Mântuitorul Însuşi prin revelaţie, acum 3500 ani pe muntele Sinai. Nu e nici o mirare: Iisus avea conducerea spirituală şi înainte de venirea Sa în trup omenesc. Pe urmă, că iniţia pe Moise în tainele eredităţii nu este nici o mirare, întrucât cine poate să cunoască mai bine omul, decât Cel ce l-a făcut şi i-a dat legile vieţii?

Stăruim asupra faptului ca Iisus e creatorul omului şi ca gen aparte şi ca persoană îndeosebi până la sfârşitul vremii. În această creaţie conlucră cu părinţii pământeşti menajându-le libertatea, dar prevenindu-i că, în cazul în care Îi calcă legile, calcă viaţa propriilor lor copii.

„Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt Dumnezeu râvnitor, care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam – pentru cei ce Mă urăsc. … Şi Mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele (Deuteronom 5, 9-10). p.235-236

După textul Scripturii e clar că toată recesivitatea apare în părinţi pe urma vreunui păcat. Ştiinţa, neavând termenul [de păcat], nu poate da răspunsul la întrebarea: cum au apărut în ascendenţi genezele defective, prin ce accident sau după care legi? Sau mai pe larg: prin ce împrejurare, independentă şi anterioară procesului eredităţii, apar în cromozomi, de unde nu erau, aceste granule infinitezimale degenerative şi cu urmări dezastruoase, pentru o eventuală progenitură? Ca să răspund pe scurt, genezele recesive apar în ascendenţi în chip independent, nu după legile probabilităţii, ci după legile care atârnă peste fărădelegi. p.236

Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, într-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta îşi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale. p.236
Luaţi aminte părinţilor, că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi aveţi sau vreţi să-i aveţi. Sunteţi răspunzători de ei şi de toată viaţa lor, căci cum le-aţi dat-o aşa o au! Şi copiii voştri vă vor judeca pe voi, după cum bine ştiţi şi bine plătiţi. Iar când te-or supăra. fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând pe diavolul până la sfârşit, ci dă-ţi seama că ei îţi aduc aminte păcatele tale cele nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine - chiar când te-or blestema - să te ierte Dumnezeu. (Cuvânt din 22 feb. 1942, Mân Brâncoveanu)

*

Cancerul, această misterioasă anarhie celulară, mi se pare că vine tot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarhie socială, tot un dezechilibru dovedeşte în vreo zonă necunoscută a organismului, sau vreo slăbire în serviciul de siguranţă al sistemului nervos. Bănuiesc despre roiul celulelor canceroase că au chiar o altă formă cromozomică; în tot cazul recesivitatea e sigură. p.253




[ Trup şi suflet - Purificare şi ispăşire - Ereditate şi destin ]

Medicul, care crede că, povăţuind pe oameni, n-are trebuinţă de suflet şi de Dumnezeu – autorul şi stăpânul vieţii – e, până la un loc, un bun veterinar. p.242

Însuşirea sufletului de a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl, sau de a se lepăda de El, e dependentă şi de construcţia genetică a trupului în care va avea să petreacă o vreme. p.254

Înclinarea sufletului face interferenţă cu înclinarea trupului în care a fost trimis. Deci, dacă vine într-un trup în care găseşte numai dezechilibru, nu-şi va putea manifesta înclinarea sa către cele de sus, ci va asista neputincios lângă un aparat stricat care nu cântă, ci huruie. Toate chinurile conştiinţei izvorăsc din simţirea acestor infirmităţi, ce zac în străfunduri, şi de unde ele răbufnesc până în suprafaţa faptelor văzute. p.255



Să presupunem într-un ins moşteniri contradictorii a două dispoziţii deosebite; Când respectivul vrea, de pildă, să se roage lui Dumnezeu, odată cu energia luminoasă a conştiinţei se ridică din subconştient şi răbufnirea energiei contrare. La momentul conflictului se mai adaugă şi acţiunea hormonilor genezici asupra scoarţei cerebrale, care stârnesc, pe ecranul minţii, o imaginaţie cu totul alta decât momentul şi icoana de rugăciune. Dacă persoana respectivă e mai în vârstă şi de cumva are la activ oarece aventuri contra firii conflictul îl mai sporeşte şi însuşirea sufletească a memoriei. Un trecut păcătos n-a prea trecut: însoţeşte un cazier judiciar. Ispăşirea e obligatorie; aşa se asigură şi se menţine iertarea tot prin concursul memoriei, răbdând palmele trecutului peste obrazul minţii. p.255-256

Tot într-o situaţie de contrast e şi trupul ce se roagă. De aceea unii, nesuferind contrastul, rezolvă situaţia greşit: nu se mai roagă. Sfinţii însă, purificându-şi trupul de patimi, au izbutit să-l aducă în armonie cu ţintele superioare ale conştiinţei, încât trupul lor prezenta multe din caracterele sufletului. Dincoace, multe din patimile trupului se fac şi însuşiri ale sufletului. p.257

Destinul e de speriat numai întrucât asupra celor ce păcătuiesc e ca o forţă strivitoare. Dar dacă îl considerăm în partea lui divină, atunci forţa aceasta a destinului are altă faţă. În cazul când avem pervertirea energiei genetice, o ereditate proastă, un mediu decăzut, cu siguranţă că dăm în boli trupeşti şi sufleteşti. Când mediul social e vraişte, cum e azi, destinul e strivitor. Pedepsele vin una după alta (Misticismul şi puterile naturale - conferinţă).

*

Viaţa are o matematică, deci o explicaţie şi astfel se poate interveni în variabilele ei. p.218
Ereditatea, mediul şi destinul sunt factorii de căpetenie care configurează diferenţialele persoanei omeneşti. p.224

Forma, ritmul şi durata; astea dau tonul în materie de ereditate. p.226

Problema eredităţii mai are un capăt, dincolo de biologie şi probabilitate. Chiar numai factorul eredităţii, ca să fie cunoscut îndeajuns, depăşeşte limitele ştiinţei pozitive. p.234
Dacă ştiinţa ar putea prinde momentul când apare în părinţi o geneză [genă] defectivă, ar însemna pentru ea un adevărat triumf. p.234

Ereditatea nu fixează poziţii fatale, din care nu putem ieşi, ci limite mai mult sau mai puţin fixe, după cum e vorba de o însuşire sau alta, în cadrul cărora mediul ne fixează poziţia. p. 259

Când mediul interior sau exterior e favorabil genezelor recesive, energia lor latentă nu întârzie să răbufnească prin subconştient asupra conştiinţei, şi astfel s-o înlăture, s-o întunece, ş.a.m.d. p.257

*

Viaţa şi organismul nu sunt o simplă actualizare a virtualităţilor native date în sistemul genezelor, ci un rezultat al interferenţei dintre aceste virtualităţi şi mediu, în care configuraţia genezelor se dezvoltă. Surprindem la mijloc şi un mic cerc vicios, dar real: structura genezelor atârnă de mediul – de toate mediile – în care s-au configurat; iar dezvoltarea lor în filogeneză atârnă, pe lângă acestea, şi de toate configuraţiile mediilor viitoare, din tot parcursul creşterii. Desigur că şi odiseea aceasta nu poate fi împinsă până la absurd; dintr-un ou de muscă nu poţi ajunge la un pui de găină. Acţiunea mediului nu e fără frâu; are margini, şi încă bine definite, totuşi destul de elastice ca să ne permită – zic specialiştii – ca printr-un mediu dirijat să obţinem o muscă numai cu un ochi, sau cu trei ochi.

A denatura firea e uşor, mult mai uşor, decât a scoate denaturarea introdusă în fire. Cu alte cuvinte, putinţele de dezvoltare, pe care le închide sistemul genetic, nu se reduc niciodată numai la una singură, ci la mai multe, chiar foarte multe. Din acestea foarte multe, mediul totdeauna alege una singură. p.259

[ Piere familia, pier drepţii, piere neamul ]

De multe ori haosul îl anunţă prima celulă a mediului: familia necreştină. p. 260
Prin Isaia proorocul, Cuvântul se tânguie: „Piere dreptul şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şi nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept” (Isaia 57, 1).
- Cum pier drepţii şi nimeni nu ia aminte?
- Foarte simplu: că nu se mai nasc.
- Şi e de vină omul? Trebuie să se întrebe omul, de ce nu se mai nasc drepţii?
- Iată că trebuie, de vreme ce-i aflat de vină; iată că dispariţia dreptului e o problemă, de care suntem traşi la răspundere. Căsătoria are cuvântul. p.270
Scurtarea vieţii a venit neamului omenesc ca o plată pentru căderea în desfrânare. Nici că se poate mai drept. L-a înzestrat Dumnezeu pe om cu atâtea daruri minunate, ca el să renunţe la ele şi să se coboare satisfăcut la singur rolul de mascul şi femelă? Asta-i toată aspiraţia lui? Neînvăţat la un ideal mai înalt, sau nevrând să ostenească mai sus, aşa după cum a rânduit Dumnezeu o instituţie, Biserica, tocmai cu acest scop, ca să-l îndrepte şi să-l ajute spre împărăţia spiritului, sigur că se află în disonanţă şi în dezechilibru cu Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv că nu-l asculţi, sau Îi tăgăduieşti existenţa, şi-I nesocoteşti Biserica, pentru că el are o rânduială şi-ţi cere s-o urmezi.
Solomon, ca unul ce avea s-o păţească, a întrevăzut acestea: „Cei nelegiuiţi pedepsiţi vor fi… Femeile lor sunt fără minte şi copiii lor stricaţi, iar spiţa lor blestemată” (Înţ. 3, 10-12). p. 265

Ultimul efect: denatalitatea, depopularea etc. Aşa se stinge neamul… p. 263

[Cum evităm sămânţa neghinei în câmpul eredităţii?]

E cu putinţă, pentru fericite excepţii, despovărarea de sub o moştenire mizerabilă? Da, e cu putinţă, cu preţul şi cu osteneala unei vieţi curate… Creştinismul e a doua creaţie a lumii, a doua creaţie a omului, o creaţie din nou a firii. p. 267

Iisus Hristos decide, în infinitul mic, ce calităţi sau defecte să fie expulzate prin cele două globule polare, care cuprind jumătate din numărul cromozomilor, şi nicidecum hazardul. El înclină să fie una sau alta din configuraţiile, probabile pentru noi şi sigure pentru Dumnezeu; El formează destinul nostru în aşa fel încât o aşezare specifică în infinitul mic să aibă urmări imense în configuraţia şi în faptele noastre viitoare. Toate acestea le face contabilitatea absolută a lui Dumnezeu, care creează în dependenţă cu omul şi potrivit cu faptele sale, ajungându-l cu răutăţile lui din urmă şi întorcându-i-le în braţe, sau iertându-l de ele, dacă s-a silit, prin lupta cu sine însuşi, să-şi dobândească iertarea. p. 268
Dumnezeu pe toţi îi trimite înzestraţi şi în stare să fie drepţi. Dar trecând ei prin poarta naşterii pământeşti, iau în spate poveri părinteşti, care-i spetesc şi-i încovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiţi de osteneala vieţii şi de mediul înconjurător, greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu. p.281

Ieşirea din înghesuirea aceasta nu e cu putinţă decât trăind prezenţa nevăzută a lui Hristos în noi, trăind învăţătura creştină în toate fibrele fiinţei, ceea ce face cu putinţă lui Dumnezeu să scoată afară, prin mecanismul eredităţii, neghina recesivă şi, în vremea străduinţei celui în cauză, să facă să revină mulţime de geneze recesive în geneze dominante, ceea ce lui Dumnezeu îi este foarte cu putinţă. Puterile credinţei, amplificate de puterea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, au influenţă nebănuit de mare asupra eventualelor noastre infirmităţi. p.268

În opera recreaţiunii omului în Hristos, cele două părţi [soţii] trebuie să se simtă că sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), care urmăreşte printr-înşii o intenţie divină, îmbrăcată în pui de om. O căsătorie cu o aşa socoteală o binecuvintează Dumnezeu când ridică nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de Taină. E singura garanţie a unei căsătorii durabile şi plăcute lui Dumnezeu. p.269-270

*

Însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea – ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul – evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târzie, şi va fi un copil arţăgos, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităţii mamei.

Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualităţii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat şi nici în vremea alăptării copilului, noul venit v-a fi un copil prea puţin înclinat spre trezirea genezică prematură, neatras spre onanie şi aproape deloc dispus spre nervozitate.

Dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea şi necazurile. Ãsta-i ocolul de cercuri [cercul vicios] şi se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii. p.263

Toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu. p.264

Mai mult: toate stările trupeşti şi sufleteşti ale celor doi părinţi, iar mai cu deosebire ale mamei în vremea celor nouă luni, se întipăresc în copil, cu tendinţe sau predipoziţii, pe care copilul le va avea pentru toată viaţa. Supărări, amărăciuni, dureri, predispun copilul la tristeţe, melancolie, nesănătate. Deci toate acestea trebuie ocolite. În vremea aceea, dacă mama fură oarece, copilul va fura toată viaţa. Se îmbată mama odată, copilul se va îmbăta toată viaţa – mai ales beţia are şi suport ereditar. Se roagă mama lui Dumnezeu, se va ruga şi copilul. p. 272

Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea aceea, şi mai ales a mamei, va fi caracteristica întregii vieţi a urmaşilor. Acum e vremea când să faci ce vrei din copilul tău, acum eşti cu deosebire datoare să-l păzeşti de toate relele, cu care n-ai vrea să te supere, fiindcă numai acum poţi şi te ascultă cu desăvârşire. p. 272

Îndreaptă purtările tale, mamă, către Dumnezeu, care săvârşeşte prin tine minunea îmbinării unui pui de om cu un pui de cer, răsplată de fericire pentru ostenelile tale. În atari strădanii, orice mamă se va mântui. Iată faza spirituală a vieţii de familie, răbdând pentru un rost divin o pravilă sfântă, despre care zice Sfânta Scriptură: „Cei ce au păzit pravila sfântă, sfinţi-se-vor, şi cei ce-ar învăţa-o vor şti ce să răspundă” (Înţelepciunea lui Solomon 6, 10).

Iată de ce vin: Iisus la nuntă şi nuntaşii la judecată. p. 272
(extrase din “Cărarea Împărăţiei” ş. a.)


02 Sep 2007, 13:11
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 24 Iun 2006, 06:59
Mesaje: 5205
Locaţie: în afara Bisericii
Mesaj 
Citatele mai scurte ar fi preferabile. Apoi, fiind - totuşi - vorba de un forum catolic, citatele din Arsenie Boca, Papacioc, Argatu, Pafnutie şi Varzuvie ar trebui utilizate mai la obiect. Părerea mea.

_________________
O, Timotei ! Păzeşte depozitul care ţi-a fost încredinţat de profanările inovaţiilor şi de atacurile falsei ştiinţe !

http://www.catehism.ro


03 Sep 2007, 21:06
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 15 Iun 2006, 22:17
Mesaje: 2659
Mesaj 
Fortunatus scrie:
Citatele mai scurte ar fi preferabile. Apoi, fiind - totuşi - vorba de un forum catolic, citatele din Arsenie Boca, Papacioc, Argatu, Pafnutie şi Varzuvie ar trebui utilizate mai la obiect. Părerea mea.


Daca avem citate filocalice sau din Pateric, ele sunt perfect catolice. Sper ca sunteti de acord cu mine, dle Fortunatus.


03 Sep 2007, 21:31
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 16 Noi 2006, 13:54
Mesaje: 916
Locaţie: ORADEA
Mesaj 
La urma urmei putem discuta pe marginea oricaror citate, dar sa fie mai scurte ca eu nu am timp si rabdare sa citesc trei ecrane.


03 Sep 2007, 22:37
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Ereditatea
Angevidy scrie:
Iata ce zice Parintrele Arsenie Boca

[ Existăm înainte de a ne urzi în pântece ]

Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu. p.236
De faptul că suntem oarecum anteriori faţă de forma noastră pământească, Dumnezeu ne spune, învăţându-l pe Ieremia, când acesta încerca să se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pământ: „Înainte de a te urzi în pântece… te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc printre popoare” (Ieremia 1, 5). p.237

Din cate stiu eu nu este acceptata teoria preexistentei sufletelor. Sufletul este creat de Dumnezeu in clipa in care se realizeaza fecundatia ovulului. Perioada urzelii in pantece nu este clipa penetrarii membranei ovulului, nu asta se intelege prin urzeala. Urzeala, orice ai urzi, fie tesatura, fie descantece, fie "nesfarsita rugaciune" ("Bucura-te mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune" - Acatistul Rugului aprins), fie ce-o mai fi de urzit, e ceva ce se savarseste in timp. Deci urzirea in pantecele mamei se refera la perioada formarii embrionului si fatului, pana copilul devine "prunc iinchipuit", adica cu forma umana. Se stie ca in Vechiul Testament se face o distinctie intre pruncul "inchipuit" si cel "neinchipuit" atunci cand se pedepseste lovirea unei femei gravide iar ea pierde sarcina.

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


11 Sep 2007, 12:44
Profil YIM
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 24 Aug 2007, 12:02
Mesaje: 378
Mesaj 
Draga Cristina ,

Scrii > Din cate stiu eu nu este acceptata teoria preexistentei sufletelor. Sufletul este creat de Dumnezeu in clipa in care se realizeaza fecundatia ovulului.

Aceasta naste o problema : mai creeaza Dumnezeu suflete si astazi ? In sensul ca Dumnezeu a finalizat Creatia in cele 7 zile .

_________________
Ps 67 ,19 Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască.


12 Sep 2007, 10:05
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Apr 2006, 16:45
Mesaje: 615
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
stefan scrie:
Draga Cristina ,

Scrii > Din cate stiu eu nu este acceptata teoria preexistentei sufletelor. Sufletul este creat de Dumnezeu in clipa in care se realizeaza fecundatia ovulului.

Aceasta naste o problema : mai creeaza Dumnezeu suflete si astazi ? In sensul ca Dumnezeu a finalizat Creatia in cele 7 zile .
:-k :-k :-k :-k :-k :-k :-k
Nu mi-a trecut prin cap asa ceva, e ciudat, eu cred ca Dumnezeu creaza in continuare suflete. Asteptam parerea teologilor, a preotilor de pe forum.

_________________
Imagine Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.


12 Sep 2007, 10:13
Profil YIM
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 16 Mar 2006, 16:44
Mesaje: 3471
Locaţie: Montreal, Canada
Mesaj 
cristina2012 scrie:
stefan scrie:
Aceasta naste o problema : mai creeaza Dumnezeu suflete si astazi ? In sensul ca Dumnezeu a finalizat Creatia in cele 7 zile .
:-k :-k :-k :-k :-k :-k :-k
Nu mi-a trecut prin cap asa ceva, e ciudat, eu cred ca Dumnezeu creaza in continuare suflete. Asteptam parerea teologilor, a preotilor de pe forum.

Finalizarea creatiei in cele '7 zile' cred ca se refera la conceptele creatiei - universul, pamantul, natura, omul.

Sufletele noilor oameni (ca si noile plante, planete, etc) sunt instante ale aceleiasi creatii - omul - si ele sunt create permanent, pana la sfarsitul lumii.


12 Sep 2007, 12:48
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 24 Aug 2007, 12:02
Mesaje: 378
Mesaj 
Inainte de Cadere nu intalnim in Sf.Scriptura numele de Adam si Eva .

_________________
Ps 67 ,19 Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască.


12 Sep 2007, 13:21
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 15 Iun 2006, 22:17
Mesaje: 2659
Mesaj 
stefan scrie:
Inainte de Cadere nu intalnim in Sf.Scriptura numele de Adam si Eva .


Dintr-o asemenea afirmatie inteleg ca dvs. nu stiti ce inseamna Adam si Eva.


12 Sep 2007, 13:39
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 26 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România