www.forum-catolic.cnet.ro
http://www.forum-catolic.cnet.ro/

Cât de cap al familiei e tatāl?
http://www.forum-catolic.cnet.ro/viewtopic.php?f=8&t=128
Pagina 8 din 9

Autor:  Adrian [ 02 Oct 2006, 06:46 ]
Subiectul mesajului: 

anam scrie:
barbatul este cap doar in masura in care intelege ceea ce inseamna a fi cap in crestinism.


aici - 100% de acord. am gasit o varianta de juramint de cavaler, de pe vremea lui Charlemagne; din lipsa de timp, il redau asa cum l-am gasit, urmind sa-l traduc mai tirziu:

To fear God and maintain His Church
To serve the liege lord in valour and faith
To protect the weak and defenceless
To give succour to widows and orphans
To refrain from the wanton giving of offence
To live by honour and for glory
To despise pecuniary reward
To fight for the welfare of all
To obey those placed in authority
To guard the honour of fellow knights
To eschew unfairness, meanness and deceit
To keep faith
At all times to speak the truth
To persevere to the end in any enterprise begun
To respect the honour of women
Never to refuse a challenge from an equal
Never to turn the back upon a foe.


codul de onoare al cavalerilor isi insusise ceva din "cavalerismul" regasibil si in spiritul *autentic* de cap al familiei, calitatea de a-l imita pe Cristos in sensul de conducere bazata pe sacrifiu, sau abnegatie. Nu discut aici decit idealul calauzitor, nu si devierile de pe teren ale cavalerilor medievali. barbatul (sau tatal) este cap al familiei numai in masura in care este pregatit sa se sacrifice, eventual si cu pretul vietii.

in acest sens, ar fi interesant sa se acorde totusi un minim de credit si barbatilor, pentru ca nu toti sunt sau au fost brute-paroase-betive-promiscue-doar-ceva-mai-evoluate-ca-maimutzele. as spune ca "instinctul" barbatilor de a se sacrifica reiese in situatii limita, precum razboaiele, cind se duceau la razboi nu doar pt popor ci in primul rind pt ca sa-si apere familia; de asemenea, in cazul naufragiilor de pilda, e bine de reamintit strigatul "sauvons les femmes et les enfants d'abord". in acest sens, am dat exemplul titanicului, unde barbatii, sau in orice caz un numar majoritar de barbati s-au sacrificat in mod firesc, ca sa scape femeile si copiii.

Autor:  ionutblidar [ 06 Oct 2006, 09:13 ]
Subiectul mesajului:  Barbatul cap femeii

Sa nu se supere parintele dar scurtele sale opinii sunt de a dreptul esertice. Sa spui ca textul bibliei este arhaic mi se pare inadmisibil. Cristos a fost este si va fi., iar biblia nu poate fi schimbata ci doar bine inteleasa.
Discutam cred eu putin gresit aici. Dorim sa aplicam o regula profunda in situatii superficiale.
Barbatul cap femeii precum Cristos Cap Bisericii. Sa analizam putin. Cum este Cristos Cap Bisericii. Oare ii porunceste Cristos ce firma de ulei sa foloseasca pentru uleiul din candele. Ce zidari sa aduca cand se ridica noi Biserici. Categoric nu.
Insa Cristos este alaturi de Biserica permanent o iubeste si o conduce prin iubire. Sa fie deci si sotul cap femeii fiindca asta e misiunea sa speciala. Aici e la fel cu hirotonirea femeilor. Nu au aceata misiune, barbatii o au. Dar intr adevar cum sa fie cap femeii prin intimitatea continua de iubire, de crdinta , de fidelitate si de respect. O familie armonioasa e o familie in care femeia se supune deciziilor sotului dar cum e sotul, poruncitor, da cu pumnul in masa, nu. Sotul e atent profund legat de familie fara dorinta de a se impune, de a ordona ci asemenea cu Cristos stiind ca trebuie sa conduca cu dragoste. Sa se teama nevasta de barbat. De ce? Fiindca nu o va mai iubi. Asta i temerea. Asa spun sfintii parinti. Temete sotie de barbatul tau ca dragostea lui sa fie totdeauna cu tine si sa nu piara. Sa il iubeasca si sa il respecte cum Biserica il iubeste pe Cristos. Si in fond cine e Biserica. Ierarhia, episcopul Romei, episcopii si noiu credinciosii daca am intelege cu adevarat care e viata in Biserica noi ca barbati am putea sa privim modelul lui Cristos sa il urmam si asa ar fi totul ok, fara conflicte, violenta, impunere. Doar dragoste caci Dumnezeu e iubire. Si tare bine ar fi daca am citi Evangelia Sf, Ev. Ioan, Daca am aprofunda dragostea lui Cristos si l am primi in noi prim Euharisie sa vedem ca nu e arhaic nici dominant nici absurd ci pur desavarsit si bland in iubire.
Ma iertati parinte pentru indrazneala.
Laudat sa fie Isus Cristos!

Autor:  Adrian [ 08 Oct 2006, 05:11 ]
Subiectul mesajului: 

o stire conexa:

http://www.dailymail.co.uk/pages/live/a ... ge_id=1770

ideea de baza dintr-un discurs al unor lideri anglicani: a vorbi despre Dumnezeu folosind pronumele masculin "El" (He) sau "Domnul" (Lord) incurajeaza pe soti sa-si bata sotiile. Conotatii si asociatii masculinizante trebuie combatute; una din principalele schimbari vizeaza rugaciunea Tatal Nostru, care trebuie modificata (din cauza lui "Tatal").

Asadar, daca reiese ca Isus, din moment ce ne-a lasat "Tatal nostru", a incitat (si incita) in mod indirect barbatii sa bata femeile :shock:, de ce sa nu aducem mici schimbari de pilda sa ne rugam "Mama Noastra care esti in ceruri", sau "In numele Mamei, Fiului si Sfintei Duhulese".

Autor:  anam [ 11 Oct 2006, 22:06 ]
Subiectul mesajului: 

Citat:
Asadar, daca reiese ca Isus, din moment ce ne-a lasat "Tatal nostru", a incitat (si incita) in mod indirect barbatii sa bata femeile , de ce sa nu aducem mici schimbari de pilda sa ne rugam "Mama Noastra care esti in ceruri", sau "In numele Mamei, Fiului si Sfintei Duhulese".


Internetul si media sunt pline de aberatii. A ne pierde timpul cu ele gasesc ca nu este deloc constructiv. E si un pic periculos: invartindu-ne in jurul gunoiului putem trecem pe langa esential. Acest gen de informatii sunt si tendentioase:parca ar vrea sa zica:" iata unde vom ajunge daca acceptam ca femeile sunt in anumite cazuri oprimate.Evident sunt si barbati oprimati:nevestele lor neglijeaza educatia copiilor de dragul carierei, dupa ce nasc un copil isi pun un sterilet si zic :" n-as mai face un copil nici moarta", si visul sotului de a avea o familie numeroasa se naruie...
A spune ca femeia este oprimata pentru ca este trimisa la cratita, pentru ca nu este lasata sa devina "preot", pentru ca i se refuza de catre Biserica dreptul la avort si contraceptie e alta smecherie pentru a se evita adevaratele probleme.
Femeia este oprimata cand vocatia ei naturala de sotie si de mama ( " Vocatia oricarei femei , indiferent de starea sa de viata, este aceea de sotie si de mama "-Edith Stein), este inabusita. Nu provine numai din experienta mea de mama de 4 copii constatarea ca este dea dreptul umilitoare atitudinea, adesea chiar si in mediile crestine, fata de femeile care nasc mai multi copii(inconstienta, neglijenta, iresponsabilitate, fuga de munca, lipsa de informare cu privire la mijloacele contraceptive- acestea sunt motivele pentru care ai atatia copii, ca doar cine a mai pomenit in zilele noastre sa iubesti copiii...).Daca cumva vrei sa iesi din traditionalul:" fac copilul , stau cu el 3-4 luni si apoi ii gasesc o bona buna si ma duc la servici ca acasa innebunesc!" atunci chiar ca esti de "condamnat"... Vocatia de mama trebuie sa dispara...Privitor la cea de sotie: putine femei se marita cu gandul sa-si foloseasca sotul sexual sau material.(recunosc din pacate aceste cazuri exista dar tot femeia ajunge pana la urma sa fie"folosita"- isi vinde sansa de a sti ce inseamna iubirea adevarata.)
Insa vietile multor sotii sunt adevarate martirii(mi-a spus-o chiar un Parinte).
Asadar domnii soti in loc sa se framante cine are ultimul cuvant s-ar framanta mai degraba (ca Danion Vasile de exemplu) cum sa-si stimeze si sa-si iubeasca mai mult sotiile si mai ales sa cum sa trasmita si altora necesitatea de a iubi asa cum "Isus ne-a iubit pe noi!"
Iar in cazuri decizionale grave trebuie sa apeleze la un duhovnic, un familist mai cu experienta sau oricine in care au amandoi incredere si prezentand cu onestitate datele problemei sa accepte un sfat ... Este o eroare sa se confunde pasajul din Efeseni 5 la care ne tot referim (femeia sa se supuna....) cu votul de ascultare care il depun persoanele consacrate. Ascultarea in familie este un act de smerire foarte util dar este benevol si poate fi practicat de amandoi- si nu cum s-a facut confuzia intr-o postare anterioara este o cerinta lasata de Dumnezeu femeii.

Autor:  Taticu [ 19 Oct 2006, 23:51 ]
Subiectul mesajului: 

Draga Anam,

Tu zici:

"Ascultarea in familie este un act de smerire foarte util dar este benevol si poate fi practicat de amandoi- si nu cum s-a facut confuzia intr-o postare anterioara este o cerinta lasata de Dumnezeu femeii".

Sunt de acord partial ... in sensul ca e benevol din partea barbatului, care poate decide sa renunte temporar la dreptul pe care i l-a lasat Dumnezeu.

Oricum, un barbat (sau o femeie) inteligent(a) cedeaza in fatza unor argumente logice, daca ele exista. In caz contrar, acesta poate fi simptomul unei probleme a relatiei, care a ajuns in stadiul de competitie (si de antijoc...), cand unul sau ambii sunt Gica Contra.

Revenind insa ... cred ca nu e nici o confuzie ca ascultarea sotiei de sot e obligatorie. Sigur, se poate argumenta ca eventual femeia poate refuza sa comita pacate foarte grave la indemnul sotului. Dar, sa fim seriosi, in 99% din cazuri nu despre asta e vorba.

Eph 5:22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
Eph 5:23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.
Eph 5:24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

Evident, barbatul trebuie la randu-i sa iubeasca si sa protejeze aceasta fiinta supusa, chiar cu pretul propriei lui vieti daca e nevoie.

Sfanta Scriptura e destul de clara aici si orice interpretare alta decat cea literala mi se pare fortata.

Si ca o constatare trista: fortarea interpretarii Bibliei intr-un mod care sa nu contravina "spiritului vremii" moderne, a ajuns un lucru frecvent chiar si in mediile sacerdotale si teologice. Vai vai, sa nu ne considere lumea fundamentalisti si retrograzi ...

Autor:  MariaB [ 20 Oct 2006, 09:32 ]
Subiectul mesajului: 

Taticu scrie:
cred ca nu e nici o confuzie ca ascultarea sotiei de sot e obligatorie..
confuzie este
si este in termenul "obligatorie"
faptul ca este recomandabil (si recomandat neotestamentar) ca sotia sa asculte de sot nu este o "obligatie", asa dupa cum cresterea copiilor nu este o "obligatie" pentru niciunul dintre parinti... ci este cu totul altceva

dar sunt prea multi barbati crestini care considera ca femeia nu trebuie sa aiba nimic de spus, ci doar sa trebaluiasca... - in aceste cazuri nu mi se pare deloc a fi o atitudine crestina, ci mai mult atitudine islamica (dupa exemplul musulmanilor care aplica tot felul de reguli privind obligatiile femeii, reguli pe care ei le vad conforme cu Coranul, dar nu prea sunt, daca citim cu atentie...)

revenind, prea multi barbati crestini considera ca umilinta femeii este biblica si se straduiesc sa o aplice ca la carte...
dar Dumnezeu a creat omul barbat si femeie - egali in fata lui Dumnezeu, fiecare cu sarcini specifice, dar nu unul spre a-l umili, eventual crestineste, pe celalalt

Autor:  cristina2012 [ 20 Oct 2006, 10:47 ]
Subiectul mesajului: 

MariaB scrie:
Taticu scrie:
cred ca nu e nici o confuzie ca ascultarea sotiei de sot e obligatorie..
confuzie este
si este in termenul "obligatorie"
faptul ca este recomandabil (si recomandat neotestamentar) ca sotia sa asculte de sot nu este o "obligatie", asa dupa cum cresterea copiilor nu este o "obligatie" pentru niciunul dintre parinti... ci este cu totul altceva

dar sunt prea multi barbati crestini care considera ca femeia nu trebuie sa aiba nimic de spus, ci doar sa trebaluiasca... - in aceste cazuri nu mi se pare deloc a fi o atitudine crestina, ci mai mult atitudine islamica (dupa exemplul musulmanilor care aplica tot felul de reguli privind obligatiile femeii, reguli pe care ei le vad conforme cu Coranul, dar nu prea sunt, daca citim cu atentie...)

revenind, prea multi barbati crestini considera ca umilinta femeii este biblica si se straduiesc sa o aplice ca la carte...
dar Dumnezeu a creat omul barbat si femeie - egali in fata lui Dumnezeu, fiecare cu sarcini specifice, dar nu unul spre a-l umili, eventual crestineste, pe celalalt

Nici eu parca nu as zice obligatie, ci mai potrivit termen ar fi chemare (poate menire). Chemare, in sensul in care nu este obligatoriu sa credem in Hristos ci suntem chemati sa credem. Nu suntem obligati la sfintenie, suntem chemati la sfintenie. Suntem liberi sa mergem pe alt drum, dupa cum ne duce mintea noastra, dar nu mai suntem cu Dumnezeu ci noi singuri, stapani atotputernici asupra efemerei noastre vieti... Limitele drumului nostru ni le-a stabilit Dumnezeu, sunt limite... dar ele ne ajuta sa nu ne ratacim. Daca nu tinem cont de ele suntem in pustiu... ne ghidam dupa vreo busola, dupa stele, dupa vreo calauza nimerita ca din intamplare pe langa noi, dar... de intrat in Imparatia cerurilor nu se intra decat pe calea stramta si anevoioasa randuita noua de Cel ce ne-a creat pe noi... Cine ar putea cunoaste mai bine calea de desavarsire a fiecaruia, decat Cel ce ne-a creat???.
Apropo, nu sunt de parere ca barbatul poate renunta temporar la prerogativele sale, cum nici femeia nu poate, cu exceptia cazurilor de neputinta (boala grava sau boala psihica). Poate insa si trebuie sa fie intelegator cu femeia sa, ca doar si Hristos, modelul sau, este asa. Poate intelege neputinta femeii sale de a se supune intr-un anumit moment, poate ceda in acel punct, dar nu poate spune per ansamblu, uite tu esti sefu', eu nu mai zic nimic, fac ce-mi spui tu. Ar fi exact acelasi lucru cu hotararea femeii de a fi cap barbatului sau :mrgreen: .
De acord cu Maria, ca sunt prea multi barbati care se simt stapani asupra sotiilor lor si nu uita sa el aminteasca mereu ca ele trebuie sa fie supuse, ca n-au dreptul la vreo parere, etc., etc. dar nu asta e atitudinea crestina care ne este ceruta. Sf. Apostol Pavel nu spune barbatului ca nevasta-sa trebuie sa-l asculte, iar femeii ca barbatul ei e dator sa-si sacrifice chiar viata pentru ea, ci invers, zice femeii sa fie supusa barbatului ei, iar barbatului sa-si iubeasca femeia asa cum Hristos a iubit biserica. Adica fiecare sa fie atent sa implineasca pe cele ce sunt ale sale, nu sa pretinda mereu de la celalalt cele ce i se cuvin. In aceasta situatie, fiind mereu atent la tine si la ce poti face mai mult ai ocazia sa depasesti situatiile critice, in care esti cat se poate de indreptatit sa ceri mai mult... dar de la celalalt. Adica cheia fericirii s-ar afla in mainile celuilalt, si asta nu se pote, Dumnezeu ne-a facut liberi, nici El nu ne obliga sa-l iubim, sa-l slujim. Dar cheia desavarsirii noastre se afla la fiecare dintre noi, ne straduim cu tot dinadinsul sa implinim voia Tatalui, chiar in situatii vitrege.

Autor:  Taticu [ 21 Oct 2006, 16:47 ]
Subiectul mesajului: 

Cristina, mi-ai luat vorba din gura ... sigur ca ascultarea e optionala. Principiul liberului arbitru, nu ? Daca vreau omor si fur, nimeni nu ma impiedica. Dar tb sa suport consecintele. In Rai nu suntem tarati cu forta. Si daca femeia e libera sa poarte pantalonii in casa si sa isi impuna deciziile peste capul sotului, atunci poate si barbatul e liber sa nu-si iubeasca sotia si sa nu-i fie fidel. Eventual sa plece cu una mai tanara atunci cand nevasta se apropie de termenul de expirare. Libertatea astfel exercitata nu cred insa ca e profitabila pt nicunul din ei.

In alta ordine de idei, mi se pare logic ca Dumnezeu a randuit lucrurile astfel (nu ca as fi adeptul validarii de fiecare data, prin propria noastra logica umana si limitata, a Cuvantului lui Dumnezeu).
Bunaoara, creatia, universul, este cosmos - prin opozitie cu haosul din care a fost creat. Din ne-ordine a fost facuta ordine.
Ierarhia este parte a ordinii universale. O acceptam de altfel peste tot: in stat, la munca (ia fiti nesupusi sefului de cateva ori si vedeti ce se intampla), in biserica, etc.
Unde nu este ierarhie, este anarhie. Ce s-ar alege de firma in care lucrati daca fiecare ar fi propriul sef si ar face ceea ce il taie capul, sau mai rau, daca fiecare ar incerca sa le impuna celorlalti egali decizia lui in ceea ce priveste directia comuna de urmat.

Intr-o familie cred ca luarea deciziilor trebuie sa fie un proces democratic, insa in caz de esuare a negocierilor, trebuie sa aiba cineva dreptul de veto.

Sigur ca modelul biblic si traditional al familiei cu tatal ca patron si protector pare depasit. Ok. Hai sa rescriem Biblia. Doar toata lumea spune ca e doar o colectie de scrieri arbitrar agregate de catre discipolii lui Pavel. Asa sugereaza si Discovery Channel.

Eu cred ca erodarea rolului de cap de familie al tatalui, si instaurarea unei stari de anarhie de facto in familie, are efecte negative si asupra copiilor, care tind sa nu se mai supuna autoritatii in familie sau mai tarziu a celei din afara ei. Acolo unde parintii isi disputa "comanda", copiii cel mai adesea exploateaza situatia si "asculta" de cel care le convine in momentul respectiv.

Maria, spui:

"... exemplul musulmanilor care aplica tot felul de reguli privind obligatiile femeii, reguli pe care ei le vad conforme cu Coranul, dar nu prea sunt, daca citim cu atentie....".

Aici ma dau batut... Recunosc ca eu nu am citit cu atentie Coranul ;)

Autor:  neculcea mihaela [ 13 Noi 2007, 22:24 ]
Subiectul mesajului:  Cit de cap al familiei e tatal?

Unicul tata este Dumnezeu,care e una cu Iisus,pentru ca detin puterea fecundatoare cu idei divine.Noi,copiii,in joaca noastra de-a familia,ne asumam roluri de invatat.Mai avem cu totii multe de invatat,deci nu ne putem permite sa ne asumam rolul de conducator in familie;ba,cel care vrea sa o faca,are chiar probleme cu orgoliul si creeaza chiar probleme prin nepricepere,afara de cazul cind sotul mai intelept vrea sa recupereze linistea familiei,printr-o aparenta preluare a puterii,dintr-un fabulos(sau nebulos)ridicol,sau din suferinta in care a impins-o sotul care si-a dorit sa conduca,fara sa se priceapa.Ideal ar fi ca cei doi sa accepte o colaborare in care sa-si cunoasca fiecare potentele si sa invete unul de la altul.Nici nu cred ca se mai poate vorbi despre cine sa fie cap al familiei,pentru ca se pot aduna oameni diferiti,cu lectii diferite de invatat,mai bine ne-am pune aptitudinile in comun in scopul propasirii familiei.

Autor:  Fortunatus [ 13 Noi 2007, 22:34 ]
Subiectul mesajului: 

Orice sistem are tendinţă naturală la a se structura social, iar familia nu face excepţie, fiind culmea microsistemului social. În orice sistem în care sunt doi oameni sau mai mulţi apar roluri şi statuturi. Probleme apar când între statut şi rol există un ecart prea mare.

Pagina 8 din 9 Ora este UTC + 2
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
http://www.phpbb.com/