Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 38 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4  Următorul
Despre admiterea divorturilor in anumite cazuri 
Autor Mesaj
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj 
MariaB scrie:
radukn scrie:
intr-o Biserica ce pastreaza cerinta lui Isus Cristos ca institutia casatoriei sa nu poata fi dezmembrata prin divort, de ce se face o pregatire la casatorie asa din avion?
oare asa este?!?
pe noi, parintele paroh ne-a pregatit inainte de casatorie (o sedinta pe saptamana, timp de sase saptamani, cu doua luni inainte de casatorie), pe langa pregatirea pe care am primit-o la predica si la intalnirile saptamanale cu grupul de tineri, continuata cu intalnirile lunare cu familiile...


Dragă Maria, cazul tău este unul fericit. De exemplu, dacă pregătirea mea pentru căsătorie ar fi constat doar în pregătirea pe care am făcut-o la parohie... Mai precis, două şedinţe, şi acelea foarte nespecifice (ne întreba din catehism) :( Din fericire ne pregătiserăm noi individual, plus exemplele de familie pe care le-am avut cât timp am fost în Comunitatea Fericirilor (şi eu şi soţia am fost pentru doi ani în această comunitate). Şi ştiu că majoritatea tinerilor căsătoriţi nu au primit mai mult. În Bucureşti, din câte ştiu, se face o pregătire mai bună. Poate că acum acelaşi lucru se poate spune şi despre parohia din care vin eu. Dar acum 9 ani când m-am căsătorit era jalnic.

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


28 Mar 2006, 12:35
Profil WWW
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj 
iordache costin scrie:
Vă prezint un caz concret.Un tânăr catolic,căsătorit,pleacă să lucreze în străinătate.În acest timp soţia,catolică şi ea,divorţează în lipsa lui şi se recăsătoreşte trecând la ortodoxie.Tânărul cunoaşte o persoană care îl iubeşte şi îl respectă,dar nu se poate căsători cu ea,deoarece trebuie să fie credincios până la moarte unei persoane infidele.Ce trebuie să facă?


Biserica nu poate "dezlega" pe cineva căsătorit în mod valid şi sacramental. De ce? Pentru simplul fapt că nu stă în puterea ei. Căsătoria este indisolubilă nu pentru că aşa a hotărât Biserica ci pentru că aceasta e porunca lui Dumnezeu: "Ceea ce Dumnezeu [nu Biserica] a unit, omul să nu despartă" (Mt 19, 6) De asemenea, Sf. Pavel ne spune:
Citat:
Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia. (I Cor 7, 10-11)


Vedem că Sfântul Pavel ne spune că în cazul dat mai sus soţul credincios trebuie să rămână credincios legământului căsătoriei cu celălalt, aşa cum Dumnezeu este credincios legământului Său cu oamenii chiar şi atunci când aceştia Îl părăsesc şi-i sunt necredincioşi. Căsătoria creştină e icoana unirii dintre Christos şi Biserică, e semn al Noului Legământ făcut de Dumnezeu cu oamenii. Soţul credincios trebuie să rămână fidel acestei vocaţii, de a fi icoană a iubirii statornice şi fidele a lui Dumnezeu.
E evident că suferinţa e mare în astfel de situaţii, dar aceasta este calea urmării lui Christos:

Citat:
Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Matei 16, 24-26


"Să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" în iubirea Mea fidelă şi statornică, chiar atunci când suferă pentru această iubire, ba chiar este dispreţuit şi batjocorit pentru asta, şi când în cele din urmă va trebui să moară pentru asta.

Eu cred că soţul care a fost pe nedrept părăsit trebuie să postească şi să se roage pentru convertirea şi întoarcerea celuilalt, oricât de mult timp ar cere acest lucru. Dumnezeu nu va lăsa neascultată rugăciunea lui.

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


28 Mar 2006, 13:38
Profil WWW
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 18 Mar 2006, 13:50
Mesaje: 40
Locaţie: Bacau
Mesaj 
E cunosc,respect şi sunt fidel tainei cununiei.Soţii trebuie să fie fideli legământului făcut,aşa cum Dumnezeu este fidel legământului făcut cu oamenii.M-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie statornică şi puternică.
Dacă,de exemplu,o mamă încearcă să-şi ucidă copilul nou născut sau să-l abandoneze,iar o femeie străină îl salvează şi îl creşte, care este MAMA??Cea care l-a născut mai poate fi numită mamă?Poate fi numit soţ/soţie acea persoană care încalcă legământul cununiei?Cununia se bazează pe legământul făcut,iar dacă legămăntul făcut este încălcat pe ce se mai bazează?Oare dacă o altă persoană respectă mai mult conţinutul legământului marital decât soţul/soţia nu merită de fapt statutul de soţ?Divorţul nu este o soluţie,dar "nu oricine spune Doamne-Doamne intră în împărăţia cerurilor"Am deschis discuţia despre divorţ deoarece multe cupluri tinere nu se căsătoresc văzând în cununie un viitor posibil coşmar din care nu mai pot ieşi,dar şi o piedică pentru repararea acestui coşmar cu ajutorul altei persoane care se apropie mult mai mult de rolul soţului/soţiei.Înainte de soluţia extremă a divorţului,ar trebui să avem mai multe exemple,chiar în mass-media de familii creştine care s-au iubit o viaţă întreagă,nu care s-au "suportat" o viaţă întreagă.


29 Mar 2006, 15:34
Profil YIM
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj 
iordache costin scrie:
E cunosc,respect şi sunt fidel tainei cununiei.Soţii trebuie să fie fideli legământului făcut,aşa cum Dumnezeu este fidel legământului făcut cu oamenii.M-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie statornică şi puternică.


"Aşa cum Dumnezeu este fidel...", adică şi atunci când celălalt este infidel.

iordache costin scrie:
Dacă,de exemplu,o mamă încearcă să-şi ucidă copilul nou născut sau să-l abandoneze,iar o femeie străină îl salvează şi îl creşte, care este MAMA??Cea care l-a născut mai poate fi numită mamă?Poate fi numit soţ/soţie acea persoană care încalcă legământul cununiei?Cununia se bazează pe legământul făcut,iar dacă legămăntul făcut este încălcat pe ce se mai bazează?


Cazul mamei nu e identic cu cel al soţului/soţiei. Între mamă şi copil nu este indisolubilitate, nici unicitate. Mama poate iubi mai mulţi copii, şi copilul poate iubi mai multe femei ca pe o mamă.
Cel care calcă legământul căsătorie poate fi numit soţ/soţie, pentru că este şi rămâne astfel până la moarte, aşa cum şi eu rămân creştin, chiar dacă după ce am fost botezat păcătuiesc. Da, pentru a-mi trăi botezul trebuie să mă pocăiesc şi să mă întorc la Domnul, însă nu-mi pierd caracterul primit prin darul botezului odată cu păcatul de după botez. Doar îmi fac botezul nelucrător. Căsătoria se bazează pe faptul că Dumnezeu i-a unit indisolubil pe cei doi, nimic nu-i poate despărţi, decât moartea.

iordache costin scrie:
Oare dacă o altă persoană respectă mai mult conţinutul legământului marital decât soţul/soţia nu merită de fapt statutul de soţ?


Această persoană nu respectă conţinutul legământului matrimonial pentru simplu fapt că nu este parte a acestui legământ. Statul de soţ nu poate fi meritat, el aparţine persoanei celeilalte, de care s-a despărţit, nu poate fi scos la licitaţie.

iordache costin scrie:
Divorţul nu este o soluţie,dar "nu oricine spune Doamne-Doamne intră în împărăţia cerurilor"Am deschis discuţia despre divorţ deoarece multe cupluri tinere nu se căsătoresc văzând în cununie un viitor posibil coşmar din care nu mai pot ieşi,dar şi o piedică pentru repararea acestui coşmar cu ajutorul altei persoane care se apropie mult mai mult de rolul soţului/soţiei.Înainte de soluţia extremă a divorţului,ar trebui să avem mai multe exemple,chiar în mass-media de familii creştine care s-au iubit o viaţă întreagă,nu care s-au "suportat" o viaţă întreagă.


Urmându-L pe Christos, soţii trebuie uneori să fie părtaşi la "coşmarul" lui Christos. Nu este altă cale spre mântuire decât crucea, experienţa infidelităţii în căsătorie este o oglindă a suferinţei lui Christos pentru infidelitatea creştinilor faţă de El. Dacă vrem să fugim de "coşmarul" Crucii atunci fugim şi de Christos. Oamenilor le e frică să sufere în căsătorie pentru că se iubesc mai mult pe ei înşişi decât îl iubesc pe celălalt.
Papa Ioan Paul al II-ea avea o vorbă: "Nimeni nu se poate căsători de probă, aşa cum nimeni nu poate muri de probă!" Căsătoria este moartea pentru sine însuşi, din dragoste pentru celălalt. Cel care moare numai pe jumătate începe de la o vreme să miroase :) - spuneau Sfinţii Părinţi. Nu avem altă cale decât să iubim până la capăt, adică să murim pe deplin.

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


29 Mar 2006, 16:32
Profil WWW
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 18 Mar 2006, 13:50
Mesaje: 40
Locaţie: Bacau
Mesaj 
Eu,la cununie,i-am promis SOTIEI mele, in fata lui DUMNEZEU,fidelitate si iubire pana la sfarsitul vietii.Nu pot sa-i spun am dreptul sa-ti fac orice rau vreau eu pentru ca tu esti obligata sa induri. Cand am incalcat promisiunea fata de sotia mea am dezlegat-o de orice obligatie fata de mine.Asa cum legatura mea cu Dumnezeu dupa ce am cazut in pacat se reface PENTRU CA DUMNEZEU DORESTE SA MA IERTE,tot asa casatoria mea va merge mai departe in urma regretului meu si a dorintei sotiei de a ma ierta.Nu-i pot cere sotiei sa indure raul facut de mine pentru ca-i sunt sot pana la moarte.Este ca si cum i-as cere lui Dumnezeu sa accepte orice pacat de-al meu pe motivul ca sunt crestin pana la moarte.
Statutul de sot este precum harul:se primesc ambele de la Dumnezeu,dar omul le poate pastra,mari sau pierde.In momentul in care cel rau mi-ar intuneca sufletul incat sa-mi lovesc sotia,primul lucru care l-as face ar fi sa-i las libertatea de a gasi pe cineva care sa o respecte si sa o iubeasca sau de a hotari sa ma ierte.Statutul de sot nu are la baza drepturi, ci obligatii.Sotii trebuie sa stie se sacrifice unul pentru celalalt,nu unul pe celalalt.Eu unul as continua indiferent de ce ar trebui sa indur,dar nu pot sa-mi oblig sotia sa accepte sa indure decat daca este dorinta ei.Este vorba de obligatiile sotilor uni fata de alti,nu fata de Dumnezeu!


30 Mar 2006, 18:09
Profil YIM
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj 
iordache costin scrie:
Eu,la cununie,i-am promis SOTIEI mele, in fata lui DUMNEZEU,fidelitate si iubire pana la sfarsitul vietii.Nu pot sa-i spun am dreptul sa-ti fac orice rau vreau eu pentru ca tu esti obligata sa induri.


Asta aşa e, eu nu afirmam că trebuie îndurat orice, deşi unii sfinţi (precum Vasile cel Mare) recomandau aşa ceva. Biserica Catolică dă dreptul separării soţilor atunci când convieţuirea este realmente imposibilă. Dar asta cu condiţia ca ei să rămână fideli căsătoriei, adică să caute mereu pe toate căile să se împace. Trebuie nădejde până la moarte, chiar "nădejde împotriva oricărei nădejdi," ca să-l citez pe Sf. Pavel (Romani 4, 4)

iordache costin scrie:
Cand am incalcat promisiunea fata de sotia mea am dezlegat-o de orice obligatie fata de mine.Asa cum legatura mea cu Dumnezeu dupa ce am cazut in pacat se reface PENTRU CA DUMNEZEU DORESTE SA MA IERTE,tot asa casatoria mea va merge mai departe in urma regretului meu si a dorintei sotiei de a ma ierta.Nu-i pot cere sotiei sa indure raul facut de mine pentru ca-i sunt sot pana la moarte.Este ca si cum i-as cere lui Dumnezeu sa accepte orice pacat de-al meu pe motivul ca sunt crestin pana la moarte.
Statutul de sot este precum harul:se primesc ambele de la Dumnezeu,dar omul le poate pastra,mari sau pierde.


Dragă frate, ceea ce spui tu nu este nici adevărat, şi nici nu este învătătura Sfintei Biserici. Trebuie avute în vedere următoarele lucruri:

1) După cum am mai spus, în caz de imposibilitate a convieţuirii Biserica accepta separarea temporară, cu condiţia trăirii în fidelitate faţă de promisiunea căsătoriei, deci celălalt nu e "obligat să accepte orice."

2) Chiar dacă celălalt îşi calcă promisiunea, eu nu sunt liber să mi-o calc. De ce? E foarte simplu: pentru că atunci când am promis nu am promis cu condiţia ca şi celălalt să-şi ţină promisiunea. NU am spus: "Eu, Leonard, te iau pe tine Mihaela ca soţie,...făgăduiesc şi jur să-ţi fiu credincios.... CU CONDIŢIA CA ŞI TU SÃ-MI FII MIE." Am promis NECONDIŢIONAT!!! De aceea nimic nu mă poate dezlega de această promisiune.

3) Despre legătura cu Dumnezeu: Da, legătura se reface pentru că Dumnezeu este întotdeauna gata să ne ierte, STÃ ÎN AŞTEPTAREA ÎNTOARCERI NOASTRE LA EL. La fel trebuie să facă şi soţul credincios, imitând iubirea lui Dumnezeu: SÃ AŞTEPTE CU FIDELITATE ŞI CREDINŢÃ CA CELÃLALT SÃ SE ÎNTOARCÃ, oricât de departe ar rătăci, PÂNÃ LA MOARTE, asemenea lui Dumnezeu.
Dumnezeu acceptă multe de la noi, şi nu ne ia darul botezului (ceea ce Biserica numeşte "caracterul botezului") odată ce păcătuim. Da, ne rupem de El prin păcat, dar rămânem fiii lui,chiar dacă fii risipitori. A se vedea parabola din Scriptură.

4) Statutul de soţ/soţie nu e ca harul, ci mai degrabă ca şi caracterul botezului. Adică nu se pierde prin păcat, ci rămâne, chiar dacă este făcut nelucrător prin păcat. Singura diferenţă este că caracterul botezului rămâne în veşnicie, pe când legătura căsătoriei rămâne până la moartea mea sau a celuilalt. Asta e învăţătura Bisericii Catolice, nu e învăţătura mea.

Citat:
In momentul in care cel rau mi-ar intuneca sufletul incat sa-mi lovesc sotia,primul lucru care l-as face ar fi sa-i las libertatea de a gasi pe cineva care sa o respecte si sa o iubeasca sau de a hotari sa ma ierte.Statutul de sot nu are la baza drepturi, ci obligatii.Sotii trebuie sa stie se sacrifice unul pentru celalalt,nu unul pe celalalt.Eu unul as continua indiferent de ce ar trebui sa indur,dar nu pot sa-mi oblig sotia sa accepte sa indure decat daca este dorinta ei.Este vorba de obligatiile sotilor uni fata de alti,nu fata de Dumnezeu!


Statutul de soţ are ŞI drepturi ŞI obligaţii. Pe de altă parte, un soţ nu-l poate dezlega pe celălalt, nu are puterea asta. Numai Dumnezeu o poate face, şi El ne-a spus că nu o va face. Şi, întrucât jurământul căsătoriei e făcut în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, este o obligaţie faţă de Dumnezeu în acelaşi timp, deoarece în momentul jurământului NOI ÎL LUAM MARTOR PE DUMNEZEU CÃ AŞA VOM FACE, CERÂND IMPLICIT CA EL SÃ NE PEDEPSEASCÃ DACÃ NU VOM RESPECTA ACEST JURÃMÂNT. Repet, nu jurăm sub conditione, ci NECONDIŢIONAT.

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


30 Mar 2006, 19:39
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj 
Costin, tu te propui aici ca studiu de caz?
daca da, dai dovada de mult curaj


iordache costin scrie:
Cand am incalcat promisiunea fata de sotia mea am dezlegat-o de orice obligatie fata de mine.
asta nu prea este asa!
legatura dintre ea si tine ii apartine ei - nu o poti tu dezlega
ceea ce ai "dezlegat", de fapt ai rupt, este legatura ta cu ea
pentru ea, nu este deloc mai usor ca tu esti gata sa o dezlegi de obligatii
ca sa primeasca de la tine ajutorul de care are nevoie, tu nu ar trebui sa te retragi

iti propun o imagine: zburati impreuna cu o parapanta dubla, tu faci o greseala si te hotarasti sa rupi legaturile care va unesc pentru ca sotia ta sa nu sufere consecintele greselii tale...
incepi sa intelegi ca abia acum gresesti?!? parapanta este dubla!!! - oricat te-ai delimita, instrumentul nu va mai fi functional, si va prabusiti amandoi, chiar daca ea nu din vina ta, ci din vina instrumentului
solutia este sa suplinesti TU legaturile deja rupte!

iordache costin scrie:
Asa cum legatura mea cu Dumnezeu dupa ce am cazut in pacat se reface PENTRU CA DUMNEZEU DORESTE SA MA IERTE,tot asa casatoria mea va merge mai departe in urma regretului meu si a dorintei sotiei de a ma ierta.
e clar ca iti doresti ca ea sa te ierte - i-ai spus-o? ai convins-o ca spui ceea ce spui si pentru viitor, nu doar pentru prezent?


31 Mar 2006, 07:57
Profil
Moderator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 21:59
Mesaje: 250
Locaţie: Cluj-Napoca, Romania
Mesaj 
MariaB scrie:
Costin, tu te propui aici ca studiu de caz?
daca da, dai dovada de mult curaj
......................................................................................
e clar ca iti doresti ca ea sa te ierte - i-ai spus-o? ai convins-o ca spui ceea ce spui si pentru viitor, nu doar pentru prezent?


Dragă Maria, Costin nu s-a propus ca studiu de caz, dimpotrivă, iată ce afirmă el pe pagina anterioară:

Iordache Costin scrie:
Eu cunosc,respect şi sunt fidel tainei cununiei.Soţii trebuie să fie fideli legământului făcut,aşa cum Dumnezeu este fidel legământului făcut cu oamenii.M-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie statornică şi puternică.


Avem însă multe exemple în jurul nostru în acest sens, şi de multe ori sunt în această situaţie chiar cei foarte dragi nouă.

_________________
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14: 6).
http://www.proveritate.ro


31 Mar 2006, 10:54
Profil WWW
Administrator
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 10:23
Mesaje: 1479
Locaţie: Cluj
Mesaj 
Iată o definiţie de dicţionar, o aveam la îndemână în format electronic aşa că m-am gândit să o pun.

Dicţionar Enciclopedic al Răsăritului Creştin scrie:
MATRIMONIU, INDISOLUBILITATEA UNUI. Isus Hristos a propovăduit, fără echivoc, că unirea matrimonială a bărbatului şi a femeii este indisolubilă. Declaraţia lui Isus este clară : 'Cel ce-şi repudiază soţia şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter' (Mc 10, 11) şi 'cine se căsătoreşte cu o femeie repudiată de soţ, comite adulter' (Lc 16, 18). Două texte analoage, dar cu o incidentală, se găsesc şi în Evanghelia lui Matei. Primul este acesta: 'Cine îşi repudiază propria soţie, cu excepţia cazului de preacurvie (πορνεîα), şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter' (Mt 19, 9). Al doilea text este acesta: 'Cine îşi alungă soţia, cu excepţia cazului de preacurvie, o expune la adulter iar cel care se căsătoreşte cu repudiata comite şi el adulter'. Despre semnificaţia care trebuie dată incidentei 'cu excepţia cazului de preacurvie' s-a scris mult şi cu felurite interpretări. Astăzi, această clauzulă este universal recunoscută, şi de ortodocşi şi de protestanţi, ca fiind un adaos posterior al lui Matei. Şi atunci, excepţia nu-i revine lui Isus. În tradiţia autentică a Bisericii catolice, acest text a fost mereu interpretat în sensul separării soţilor şi nu al desfacerii legăturii matrimoniale. Această legătură este stabilită de însuşi Dumnezeu. Zice Isus: 'Ceea ce a legat Dumnezeu, omul să nu dezlege' (Mt 19, 6). De aceea, matrimoniul valid încheiat şi consumat între botezaţi nu poate fi dezlegat de nici o putere umană, cu excepţia morţii (CIC c. 1141; CCEO c. 853). După conciliul *Vatican II, diverşi teologi şi canonişti catolici susţin că Bisericile Răsăritului, încă din secolele al III-lea sau al IV-lea (când toate Bisericile din Răsărit erau încă unite cu Scaunul Apostolic), ar fi îngăduit soţului nevinovat, divorţat prin adulterul celuilalt, o nouă căsătorie, cu referire la Mt 19, 9. Se spune că această schimbare s-ar fi observat în timpurile lui *Origene şi ale sfântului *Vasile. Dar, în urma unor studii aprofundate ale izvoarelor antice, această opinie s-a demonstrat nefondată, mai întâi în opera lui H. Crouzel, L'Église primitive face au divorce, Roma 1971, şi apoi în ale altora, printre care B. LĂśbmann, Zweite Ehe und Eheschliessung bei den Griechen und Lateinern bis zum Ende des 5. Jahrhunderts, Leipzig 1980. Din textele lui Origene (PG 13, 1245) şi ale lui Vasile din c. 9 (ICCO 9, t. II, 108-109), la care trimite conciliul ecumenic din *Trullos (a. 691-692) în c. 87 (ICCO 9, t. I, 223), rezultă clar că bărbatul vinovat de adulter, dacă se recăsătoreşte, trebuie să facă penitenţă timp de şapte ani înainte de a fi admis la comuniunea euharistică, în timp ce bărbatul nevinovat este demn de iertare, şi de aceea nu i se aplică pedepse canonice. Dar din aceste texte ale sfântului Vasile şi ale lui Origene nu rezultă că Biserica, cu referire la clauzula din Matei (5, 32; 19, 9), ar fi autorizat un nou matrimoniu divorţaţilor. Că această clauzulă, după patriarhul *Fotie, căruia i se atribuie primul *Nomocanon, prin care au fost receptate în legislaţia ecleziastică legile civile asupra *divorţului, le va fi servit ierarhilor bizantini spre a se arăta deferenţi faţă de legile imperiale, e ceva foarte probabil. Înainte de a o face în Biserica bizantină, divorţul intrase prin canalele legilor imperiale şi în vechile Biserici ale Răsăritului, ca urmare a separării lor de Scaunul Apostolic din Roma. Şi aceste Biserici admit divorţul cu referire la Mt 5, 32; 19, 9 şi legitimitatea noului matrimoniu. După învăţătura Bisericilor orientale necatolice, canonicitatea clauzulei din Matei este sprijinită de *tradiţie. Totuşi, Bisericile orientale necatolice au propovăduit întotdeauna doctrina indisolubilităţii matrimoniului, ca icoană a unirii indisolubile dintre Hristos şi Biserică. În practica pastorală a *oikonomiei, aceste Biserici permit noul matrimoniu, despre care spun însă că nu este sacrament.

_________________
Imagine


01 Apr 2006, 10:30
Profil YIM WWW
Preot
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2006, 20:16
Mesaje: 3515
Mesaj 
Cazul citat mai sus este unul dramatic insa casatoria era valida si , in consecinta, nu se poate face nimic.


02 Apr 2006, 17:57
Profil YIM
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 38 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România